În unele lăcaşuri de cult mai nou construite în România îi regăsim pictaţi la loc de cinste pe primari, oameni de afaceri sau politicieni, care stau alături de sfinţii pe care toată lumea îi cinsteşte. Nu de puţine ori, aceste persoane zugrăvite în biserici au făcut obiectul unor scandaluri nicidecum ortodoxe.
„Dacă ne uităm bine la pictura bizantină, ea nu este o copie a realităţii, ci este o interpretare duhovnicească profetică, în lumina Împărăţiei cerurilor, a veacului ce va să fie. De aceea, însăşi natura sau creaţia materială (crestele munţilor) este impregnată de lumina harului. Mai mult, în pictura bizantină, pliurile aurii de la veşmintele sfinţilor ne arată că totul este pătruns de lumina cea necreată, nevăzută cu ochii trupeşti, dar simţită sufleteşte prin credinţă”, spunea Patriarhul Daniel, citat de basilica.ro.
În tradiţia bisericească există obiceiul ca ctitorul unui locaş de cult (finanţatorul) să fie şi el pictat în zona din biserică, în semn de mulţumire pentru actul său de binefacere. Desigur, se pictează doar persoana care a contribuit substanţial la ridicarea acelei construcţii.
Uneori, din exces de zel, preoţii îi pictează chiar şi pe membrii familiei acelei persoane. Aşa au apărut o serie de biserici unde, printre sfinţi, apar şi primari care au donat bani publici pentru construirea locaşului de cult, oameni de afaceri controversaţi sau politicieni locali.
Mai mult, din diferite motive, unii preoţi se pictează chiar pe ei înşişi, alături de ctitori. Printre cele mai cunoscute persoane pictate pe zidurile bisericilor sunt:
George Becali – biserica din Vadu Roşca şi biserica de la Maglavit
Teia Sponte – biserica din Lăstuni (Tulcea)
Constantin Constantinescu – fost primar al Bârladului
Petre Pârvu – primar Zimnicea (Teleorman)
Dan Ilie Morega – biserica din Padeş (Gorj)
Laurenţiu Nistor – biserica din Şoimuş (Hunedoara)
Gheorghe Tofan – biserica din Damideni (Botoşani).
În anul 1986, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române (BOR), reglementa prin decizia numărul 11.236 reprezentarea ctitorilor în biserici hotărând următoarele:
– să nu se aducă modificări picturilor din bisericile monumente istorice sau din bisericile mai noi cu prilejul restaurării lor;
– să fie păstrate intacte tablourile votive ale ctitorilor, ca şi tabloul chiriarhului locului sau alţi ierarhi cu prilejul restaurării picturii de la bisericile monumente istorice, ca şi de la bisericile obişnuite;
– să se păstreze intact cu prilejul unei restaurări programul iconografic pictural referitor la tabloul votiv al ctitorului şi ierarhului; să nu se înlocuiască tabloul cu chipul ierarhului sub care s-a pictat sau s-a sfinţit biserica, cu cel din timpul căruia se face restaurarea;
– să nu se picteze chipul ierarhului în timpul căruia s-a restaurat pictura, alături de cel în timpul căruia s-a zidit şi pictat biserica respectivă;
– numele ierarhului în timpul căruia s-a făcut restaurarea se poate scrie în pisanie;
– să nu se anuleze pisania veche cu prilejul restaurării unor picturi, ci ea să fie repusă în valoare; se poate face totuşi şi o altă pisanie;
– să se menţioneze în descrierea iconografică a devizelor de restaurare a picturii cine este trecut în tabloul votiv şi să se reproducă întreg conţinutul pisaniei;
– să se interzică cu desăvârşire pictarea în biserici a chipului preoţilor sau al membrilor Consiliului Parohial, în locul ctitorilor, aceştia putând fi menţionaţi în pisanie sau în alt loc în pridvor;
– să se interzică cu desăvârşire a se scrie numele donatorilor de icoane sau scene în biserică, numele acestora putând fi trecut în pisanie sau într-un pomelnic permanent al bisericii şi în documentul întocmit cu prilejul sfinţirii bisericii”.
sursa: adevarul.ro