În fiecare an, pe 4 decembrie, cei care duc povara unei munci grele în măruntaiele pământului își sărbătoresc patroana spirituală – Sfânta Barbara sau Varvara.
Atât în calendarul ortodox, cât și în cel catolic se comemorează Sfânta Barbara, cunoscută fiind ca patroana spirituală a minerilor, dar și patroana geologilor, a arhitecților și a prizonierilor.
Sfânta Barbara s-a născut în secolul al III-lea în Nicodemia, astăzi Turcia, ea fiind considerată de ambele biserici creștine de rit bizantin și roman fecioară martiră, preluată în calendarul creștin în secolul al XII-lea.
În această zi importantă pentru ei, minerii își sărbătoresc patroana spirituală prin participări la ceremonii religioase și culturale, de-a lungul anilor această sărbătoare având un loc bine conturat în viața minerilor.
Catolicii din Banatul Montan au un cult deosebit dedicat acestei sfinte, perpetuat din vremea coloniștilor de limbă germană, cehă sau italiană care s-au așezat pe aceste meleaguri și care l-au adus cu ei. În foarte mult biserici romano-catolice ale sud-vestului României se găsesc altare laterale sau picturi dedicate Sfintei Barbara.
De asemenea, a fost adus și un obicei unic, care se mai practică și astăzi în unele zone. ”În ziua de 4 decembrie se pun ramuri dintr-un pom fructifer într-o vază cu apă. Aceste ramuri înfloresc chiar în ziua de Ajun, pe 24 decembrie. Ramurile înflorite decorau înainte masa de Crăciun, deoarece nu se puteau cumpăra flori tăiate în mijlocul iernii, pentru a înfrumuseța masă de sărbători”, spune Erwin Josef Țigla, președintele Forumului Democratic al Germanilor din Caraș-Severin.
În Biserica Romano-Catolică „Maria Zăpezii” din Reșița se găsește un altar lateral, dedicat Sfintei Barbara. Aici, conform tradiției, este aprinsă în această zi o lampă de miner, în memoria minerilor căzuți la datorie, mai spune Erwin Ţigla.