Zeci de mii de femei sunt abuzate în fiecare an în România, iar aproape 200 mor chiar de mâna partenerului. Cele mai multe supraviețuitoare se tem să își reclame agresorii. Femeile care sunt supuse acestor tratamente ajung să sufere de depresie, la fel și copiii care asistă la aceste scene. Doar o lege bine făcută și respectată le poate salva.
Proiectul de modificare şi completare a „Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie” a fost întocmit încă de la sfârşitul lunii mai, însă nici până acum nu a fost avizat de Guvern pentru a fi trimis Parlamentului. Sunt modificări care ar putea salva vieți.
O noutate ar fi tragerea la răspundere a agresorilor, chiar dacă partenerii se împacă.
Astfel, dacă în legea actuală violenţa în familie este săvârşită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii, în noul proiect se propune ca agresiunea care intră în sfera violenţei domestice să se refere la cea produsă „între soţi sau foşti soţi, precum şi între actuali sau foşti parteneri, indiferent dacă agresorul împarte sau a împărţit aceeaşi locuinţă cu victima. Violenţă domestică constituie şi ameninţarea cu astfel de acte precum şi privarea arbitrară de libertate a unui membru de familie“.
De asemenea, „constituie infracţiune violenţă domestică şi violenţă împotriva femeii împiedicarea femeii de a-şi exercita drepturile şi libertăţile fundamentale“, se mai propune în proiect.
În proiectul care aşteaptă avizarea, autorităţile trebuie informeze victimele cu privire la măsurile ce pot fi dispuse prin ordinul de protecţie provizoriu şi, după caz, prin ordinul de protecţie.
Se introduce, totodată, ce categorii de angajaţi pot să instrumenteze cazurile de violenţă domestică: asistenţi sociali, psihologi şi consilieri juridici sau persoane cu atribuţii de asistenţă socială, angajaţi ai Direcţiilor Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, Direcţiilor de Asistenţă Socială, Serviciilor publice de asistenţă socială, poliţişti de proximitate, asistenţi sociali, psihologi şi consilieri juridici precum şi personal cu atribuţii de asistenţă socială ai unor organizaţii neguvernamentale sau furnizori de servicii sociale autorizaţi cu care una dintre autorităţile publice a întocmit un contract de furnizare servicii privind această activitate.