Timișoara se află la câmpie. Aici nu prea se întâmplă excese climatice. Clima este cam caldă de obicei pe la noi. Începutul de decembrie este cam ca o toamnă târzie pe alte meleaguri.
Azi de dimineață s-a hotărât să ne demonstreze ca uneori și la noi poate apare câte o răbufnire de anotimp alb. De dimineață a început să cearnă fulgi mari de nea ca pe la munte. Macar va acoperi cât de cât cenușiul de zi ci zi. O perioadă ne va copleși culoarea curațeniei. Sigur că nu va ține mult dar un moment de basm scandinav nu ne poate strica.
Bucuria copiilor încă nu este completă. Stratul apos de un centimetru încă nu este suficient pentru săniuș. Dar ei au speranțe mari. Și zăpada ar trebui să fie la fel de mare ca speranțele lor îndreptățite.
Evident că nu la fel de bucuroși sunt șoferii. După o săptămâna în care s-a mai reglementat puțin circulația vor urma din nou ambuteiaje, derapări, clacsoane, nervi. Tramvaiele vor circula mai rar, nu ca până acum la câte o jumătate de oră, că doar din birourile regiei de transport se văd pe fereastră nămeți de un metru sau chiar mai înalți. Pretextele de întârzieri sunt veșnic bine venite.
Ca de obicei edilii vor fi luați prin surprindere de pospaiul de omăt. Nimeni nu se aștepta ca în luna asta să ningă. Și mai cu seamă într-o zi de duminică. Poate în două- trei zile vor vedea la televizor că la Timișoara ninge. După alte două zile se vor hotări ca ar trebui făcut ceva. Cam pe când se va topi albul de pe străzi vor ieși utilajele de imprăștiat nisip și sare pe asfaltul ce până atunci se va fi uscat.
Iar până atunci copii să se bucure și bunicii să pregătescă lopețile!
