Vlad Baici, un ripensist ucis de furtună. Doar de furtună?

Duminică după-amiază, mașina cu numărul de înmatriculare TM 99 VBA intra pe poarta triumfalistă a Timișoarei de pe Calea Lugojului. La volan era un tânăr, Vlad Baici. Tocmai se pornise groaznica furtună ce ne-a reamintit cât de mici suntem noi, oamenii, în fața Naturii. Văzând urgia, Vlad a ales să tragă pe dreapta. Poarta triumfalistă s-a prăbușit și, odată cu ea, viața lui Vlad s-a stins.

Avea 24 de ani și era student în anul V la Facultatea de Medicină Dentară din cadrul UMF Victor Babeș Timișoara. Era un tânăr deosebit. În floarea vârstei, aproape de realizarea profesională. Directorul ”Banatul Azi”, Adi Marcu, l-a avut student.

Iar Vlad asigura, de mai bine de doi ani, asistența medicală la echipa secundă, din Campionatul Județean, a clubului Ripensia, club care a uimit prin startul de sezon în Liga a II-a.

”A fost un băiat deosebit. Liniștit, punctual… Îmi pare tare rău”, ne-a declarat Radu Suciu, directorul tehnic al Ripensiei Primavera.

Moartea lui Vlad Baici se înscrie pe lunga listă a celor provocate, până la urmă, de slăbiciunile unui sistem profund viciat. Pentru că Vlad n-a fost ucis, până la urmă, de Natură. Natura a fost doar un agent provocator. Dacă poarta ar fi fost bine făcută, și nu doar triumfalistă, nu ar mai fi căzut.

Și nu ne înscriem (vorbesc în nume personal, dar – asta de la marele Ioan Chirilă o știu – e mai frumos să mă exprim la plural) în corul celor care îl acuză pe primarul Robu (și) de această tragedie. Și nici nu căutăm vinovați, ce rost mai are? N-a curs atâta cerneală după Colectiv și nimic nu s-a schimbat în țara asta minunată, pe care o transformăm, pe zi ce trece, într-una blestemată?

Dar poarta aia nenorocită a fost făcută – ca atât de multe, prea multe, în România postdecembristă – de mântuială.