A apărut o găteală nouă în ultimul deceniu, Curtezanele Precurate defilează fanariot în toată fițuicile balcanice, pretinzând că poartă în mâini stindardele schimbării! Proțăpite pe ruinele Banatului, sabotat, subfinanțat și lapidat, Vestalele își ridică galeș poalele, insistând că și-au recăpătat virtuțile feciorelnice prin proprile forțe! Această atitudine parvenită ascunde mai multe mizerii, care trebuie scoase la iveală prin câteva întrebări pertinente- unde au fost Neprihănitele când Fiica Banatului redacta singură Proclamația de la Timișoara? Prin ce grote șovine și-au tăvălit nurii, ori cu cine s-au întins balcanic pe trotuarele dacopate ale centralismului=diktaturii și xenofobiei? Acum se arată la balul Bizanțului, fluturându-și fustele și hârtiile câștigate, dar adevărul îl știu toți cetățenii sinceri: renovările și finanțările cu arginți centrali și europeni, au avut un preț scump, preascump, cinstea Virginelor!
În timp ce Banatul se lupta înverșunat pentru AUTONOMIE= democrație aplicată (punctul 11) și pentru LUSTRAȚIE(punctul 8) cu Hidra centralist-bolșevică, ‘națională, unitară și indivizibilă‘, Madonele verzi se târau prin Vatră, huiduind ‘trădătorii secesioniști‘ și votând cu ambele mâini PCR-ismul. Apoi, trezite brusc din somnul dacopatiei, Cadânele au luat hotărâte calea Stanbului, urcând seducătoare pe sofalele portocalii ale Murfatlarului. Astfel, Țiitoarele au ajuns în fruntea bucatelor, iar dezmățul a fost de pomină.
Înțelegând că nu se pot înfrupta singure din butoiul național & european, Molcuțele au umplut și cupele altora, dar potirul Fiicei Banatului a rămas întotdeauna gol, spre bucuria lor răutăcioasă. Așadar, hulpave, făloase și ambițioase, Cucoanele apusene nu s-au mulțumit doar cu beția puterii, ci și-au grămădit merinde în falduri, să aibă ce furaja între mesele zilei politice. Astfel, încălțate cu pantofi de argint, în strigătul gloatei balcanice, Virginele și-au vândut grațiile pe la toate colțurile, primind în schimb banii și cheile Cufărului. Nu de câte ori au poftit, e drept, dar s-au bucurat și se bucură de favourile Ibovnicului lingușit. Doar e simplu să primească bani din Scrinul național, când floarea Madonelor (politică, culturală, sportivă și administrativă) înalță ode nemuritoate MAFIEI =diktaturii administrative, economice, fiscale și juridice! Așa au făcut în era interbelică, în cea postbelică, iar după Revoluția de la Timișoara, au fost mereu cu Stiletul Puterii în mâini la Credențul cu monede. Dar așa cum s-au izbit răvășite cu dosurile de țărână în 1928 și-n 1938, tot astfel dramatizează și acum.
Ba încă, peste toate blestemățiile, Ciufulita, pretins apuseană, profitând că deținea vremelnic cheile Sipetului, și-a aruncat sabia în balanța Europei, oprind viclean banii Timișoarei, dar a trimis saci cu galbeni centrali în Cuibarul Șovinelor, să câștige (H)aurel diadema continentului! Să fie egalitate, dar NU pentru bănățeni! Din nefericire, pentru ‘Miluț, a câștigat Capitala Banatului coroana culturală, iar săptămâni întregi și-au urlat frustrarea în articole și pe forumuri.
E trist să vedem Cuibul Virginelor, împodobit cu stadioane, săli polivalente, poduri, centuri rutiere, parcuri industriale și cu aeroporturi, cartiere, obiective și monumente renovate din Punga țării și-a Europei, în timp ce Timișoara, Reșița, Lugojul, Caransebeșul, Herculanele și Orșova s-au ales cu praful de pe tobă.
Prezente mereu în haremul Fanarului, alături de celelalte țiitoare, Cucoanele au strigat mereu că Timișoara e în buzunarul lor, ba chiar feuda lor, dar intrate în Șpaiț, la Tortul Țării & Europei, au subminat mereu Banatul.
P.S. E simplu să ajungi în fruntea Camarilei, când ai în spate (aproape) jumătate din teritoriu&populația națională, să mânuiești ministere și instituții centrale, ba la rocade să deții guverne întregi, mai ales când ești bastionul naționalismului! E greu să supraviețuiești însă cu-n teritoriu minuscul și cu moștenirea lui Vuia/ Sever Bocu/ Valeriu Leu, orientat spre descentralizare, lustrație și autonomie!
Iar deasupra acestora în cumpăna puterii atârnă o revoluție timișoreană, finalizată (prematur) cu sentința capitală a Proclamației, care apasă sisific pieptul Tovărășiei. De parcă aceste moșteniri istorice nu ar fi deajuns, să scufunde Banatul, glasul timișorenilor răsună cutezător pe stadion ‘zece, zece, zece vă vom da…’, și-n Piața Victoriei cu ‘G la Orșova‘!
Banatul e singur în fața Sistemului, și așa a fost întotdeauna…
Marte Bănățan