După o toamnă lungă și caldă ce parcă a fost o prelungire a verii, iată că vremea nu stă pe loc.
Deși încă nu am intrat în prima lună de iarnă, denumită și ”Luna lui Ningău” în tradiția populară, deja este vreme de iarnă grea în toată țara. Televiziunile se întrec să arate trenuri înzăpezite prin gări. Oameni zgribuliți răspund cu glas înfundat reporterițelor cu nasul roșu asemenea lui Rudolf. Cei de la căile ferate se laudă cu întârzieri de „doar” câteva minuțele (de fapt câteva zeci sau sute). Că doar nimeni nu e nebun să spună că s-a întârziat vreo trei ore!
Ca întotdeauna, la noi în Banat e puțin altfel. Adică vremea e mai molcomă asemenea firii oamenilor. Nici prea-prea nici foarte-foarte. Vremea umedă ce ține de câteva zile și dă spaime reumaticilor a început treptat să se cam schimbe. Ploaia nehotărâtă de dimineață ce-și atârna poalele peste oraș a început să se transforme. A apărut o lapoviță incertă care pare-se că, pe alocuri, vrea să se transforme în ninsoare.
Copii stau cu nasul lipit de ferestre să vadă când va fi alb pe jos. Freamătă să iasă la zăpadă. Deja au început să-și bombardeze bunicii cu îndemnuri. „Hai ! Te rog caută-mi sania în pivniță să mergem afară!” Evident bunicii îi mai necăjesc cu răspunsuri în doi peri: „Nu acum. Las că mergem săptămâna viitoare”.
Mâțele se cuibăresc la gura sobei ori pe calorifer. Deci toate elementele iernii le avem. Mai puțin zăpada!
Autoritățile își freacă mâinile de nerăbdare să scoată utilajele pe drumuri și deja se văd salvatorii circulației de orice fel.
În așteptarea albului ”atoateacoperitor” se fac pronosticuri. „Se prinde sau nu se prinde”. Adică neaua se pune de o palmă sau e doar o iluzie?
