Vineri, 20 decembrie, Bastionul Maria Theresia a devenit, preț de aproape o oră și jumătate, un sălaș al istoriei, dar și al emoțiilor. Spectacolul lectură „Laika și văzduhul”, a readus la viață povestea primei călătorii în cosmos a unei ființe vii.
Pe parcursul piesei descoperim povestea primului zbor în sațiu, spusă din perspectiva cățelușei Laika. Piesa vorbește despre experimentele pe animale făcute de URSS în anii ’70. „Laica și văzduhul” este o tragică poveste despre sacrificiu, care scoate în evidență ororile umanității și faptul că omul ar face orice pentru a-și atinge țelurile.
Povestea este una sensibilă. În cadrul micului spațiu al Bastionului s-a creat o atmosferă profundă. Publicul a fost cufundat în atmosfera perioadei Sovietice. Cei care au luat parte la spectacolul – lectură au putut urmări împrejurările din perspectivă socială și geopolitică care au fulminat cu primul zbor al umanității în cosmos.
„Sunt eu oare primul om în cosmos, sau ultimul câine?”, a fost întrebarea retorică adresată, la un moment dat de Yuri Gagarin, despre care aflăm că este un personaj mult mai complex decât ne-am aștepta.
Scenariul piesei a fost scris în întregime de Radu Rădescu. Piesa este însumarea a multor luni de cercetări, tratate științiifice, imagini de arhivă și documentare despre primul zbor în cosmos.
Cățelușa Laika, dar și celelalte personaje au prins viață datorită actorului Vlad Ivanov. Prin jocul actoricesc, el a adus în fața publicului, pe rând, pe savanți, pe cățeluși, pe mai marii sovietici, dar și pe toți cei părtași la povestea primului zbor în spațiu.
Spectacolul – lectură a fost însoțit de imagini de arhivă cele mai înseamnate momente din istoria călătoriilor în spațiu, dar și efecte sonore realizate special de către Alin Zăbrăuțeanu.
Între actor și public s-a creat o profundă legătură. Modul în care personajele sunt creionate în „Laika și văzduhul”, dar și jocul actoricesc al lui Vlad Ivanov care le-a adus, pe fiecare pe rând, la viață a acreat o atmosferă de o vulnerabilitate și de o autenticitate aproape covârșitoare. Deși la prima vedere, ideea de „teatru – lectură” poate suna deosebit de simplist, în esență piesa a deschis niște porți în suflete publicului, creînd un schimb de emoție profund.
„În primul rând este o mare bucurie și nu fac decât să slujesc harul pe care l-am primit. De fiecare dată când am câte un spectacol sau joc în cadrul unui film sunt bucuros fiindcă acel timp l-am petrecut frumos și armonios cu ceea ce înseamnă pentru mine teatrul și filmul. În sufletul meu se petrec foarte multe lucruri pentru că interpretez personaje și lucrez cu tot ceea ce înseamnă emoție umană și consider că pentru un actor ar trebui să fie o mare bucurie să acceseze aceste emoții ale personajelor, dar în același timp să știe și să revină la omul care este el, la partea umană. Profesia de actor este una frumoasă, însă un actor talentat trebuie să știe cum să nu se lase consumat de vulnerabilitatea personajelor și de tragicul pieselor. Tu ca actor, trebuie să știi cum să revii la omul care ești, după cum spunea însuși Dem Rădulescu, «să nu-ți pierzi mințile»”, a mărturisit Vlad Ivanov, pentru Banatul Azi.
După spectacol s-a desfășurat și o discuție deschisă între realizatorii spectacolului și public, în cadrul căreia, cei curioși au putut pune întrebări și au avut ocazia să împărtășească sentimentele și impresiile din urma spectacolului „Laika și văzduhul”, dezbatere care a fost moderată de însăși Irina Margareta Nistor.
Evenimentul s-a desfășurat cu prilejul festivalului de film „The Galactic Imaginarium Film Festival”.
Proiectul face parte din Programul cultural național „Timișoara – Capitală Europeană a Culturii în anul 2023” și este finanțat prin programul Legacy Timișoara 2023, derulat de Centrul de Proiecte al Municipiului Timișoara, cu sume alocate de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Culturii. Proiectul este organizat în parteneriat cu Municipiul Timișoara, prin Centrul de Proiecte Timișoara .
Foto: The Galactic Imaginarium Film Festival / Ștefana Andrici
