Se împlinesc 35 de ani de la începutul Revoluției din 1989. Răscoala a început accidental. Puțini își imaginau în acele zile că întreg regimul comunist va cădea la pământ. Cu priilejul Galei Timișoara 35, defășurată la Centrul Reformat „Noul Mileniu”, am discutat cu înșuși omul de la care a pornit totul, și anume pastorul reformat de la acea perioadă, László Tőkés.
„Eu i-am chemat într-un anunț public dat în duminica precedentă. I-am invitat să fie martori pasivi ai evicțiunii mele din casa parohială. Dar, după ce s-au adunat atât de mulți și s-au răzvrătit, pas cu pas, prima dată împotriva situației, apoi împotriva regimului, am încercat să-i trimit acasă.
Eram foarte îngrijorat că din pricina mea vor avea de suferit răzbunarea miliției, a organelor de represiune. Am încercat să-i sprijin, fiindcă cine se închipuia în acele ore fierbinți că va răsturna comunismul?
Eu nu am vrut să mă fac revoluționar. Eu nu am organizat o revoluție, ca să zic așa. Era foarte mare responsabilitatea pe umărul meu. Slavă Domnului că, atunci când i-am chemat au venit și când și când i-am trimis acasă nu au plecat!”, a mărturisit László Tőkés cu privire la evenimentele din 1989.
Cu toate că există voci critice la adresa pastorului Tőkés, el mărturisește că nu s-a așteptat ca regimul comunist să cadă și că acesta a fost motivul pentru care i-a îndemnat pe credincioși să plece.
De la ce a pornit totul
L-am rugat pe pastor să ne ofere mai multe detalii cu privire la spectacolele care i-au adus principalele probleme cu autoritățile comuniste. Întrebat de ce le-a organizat, acesta ne-a răspuns că ele sunt o tradiție a Bisericii Reformate.
„Așa este tradiția bisericii noastre. Participarea enoriașilor și mai ales a copiilor sau a tinerilor la slujbă este o practică de toate zilele. Se îmbină cultura cu credința. Se și vorbește despre cultul Protestantist, în cadrul Bisericii noastre, iar aceste spectacole erau foarte expresive”, a precizat pastorul reformat la acea perioadă.
El își amintește că la 31 octombrie 1988 comuniștii le-au sabotat spectacolul, tăind curentul. „A fost un recital de poezii în spirit revoluționar care-i îmbărbăta pe credincioși să nu se teamă. Organele respective de la Securitate știau despre el”, își amintește Tőkés.
Era un spectacol de poezie susținut de membrii trupei de teatru studențesc Thalia, care au fost invitați la Biserică.
Aceștia susțineau spectacole de poezie cu versuri aparținând unui autor clujean interbelic numit Dsida Jeno și care ar fi putut fi interpretate ca având o tentă anticomunistă și evident, supărau sistemul.
Primul spectacol a făcut mare vâlvă în rândul autorităților. A mai existat un al doilea, în cadrul căruia membrii trupei au fost chemați. Prezența în cadrul celui de-al doilea spectacol a fost supusă votului.
În cadrul celui de-al doilea spectacol, doar patru din toți cei zece actori și-au exprimat decizia de a participa. În urma celui de-al doilea spectacol susținut la Biserica Reformată, trupa de teatru a fost desființată. După trei luni de la decizia de desființare, membrii au fost îndemnați să înceapă să joace din nou, însă fără cei patru actori care au participat la spectacolul pastorului Tőkés.
De asemenea, lui Tőkés i-a fost refuzată inițiativa de a organiza spectacole cu sprijinul trupei studențești, fiind amenințat de autorități. Pentru această chestiune el a scris o scrisoare unui post de radio maghiar, trezind și mai mult mânia autorităților comuniste, care a dus la ordinul de evacuare din casa parohială și mutarea acestuia din parohie.
