Pentru că vederile din orașul nostru au un mare succes și sunt apreciate la adevărata lor valoare de edilii noștri, continuăm să mai trimitem ilustrate din oraș.
La un capăt de oraș, sperăm că nu și de civilizație, natura este la ea acasă. Arbori mari, seculari, cad din picioare ca în pădurile virgine care mai există în unele rezervații naturale din munți. Nimeni nu se învrednicește să-i înlăture sau să toaleteze locul. Un copac gros și falnic cândva a fost dărâmat de o furtună. Poate cea de pomină din acel septembrie urât ce a distrus multe în oraș. De atunci a trecut timpul. Acușica se face anul. Nimeni nu a îndrăznit să deranjeze falnicul arbore căzut. Dacă acesta cade peste cineva se va încropi un cor de bocitoare ce vor căina bietul nenorocos ce s-a ales cu capul spart și cu încrederea în autorități – zdruncinată.
Cei care ar trebui să se ocupe de toaletarea arborilor cred că asta înseamnă doar tăierea otova a pomilor sănătoși cât mai scurt și mai în răspăr cu regulile naturii și ale bunului simț. E ușor să tai un pom ce dă umbră pe o alee dintre blocuri. Dar e foarte complicat pentru cei ce mânuiesc fără minimă pregătire un fierăstrău, să taie pomul căzut pe jumătate. Acolo, la margine de oraș, nu prea circulă șefii și nu au cum să vadă realitatea.
Un locatar din cartierul UMT ce trece zilnic pe acolo crede că se așteaptă împlinirea unui an de la furtună pentru a vedea dacă nu înfrunzește la loc plopul rupt și căzut. Sau se așteaptă o comisie ce să dea girul de a curăța locul?
Un tânăr a fost întrebat de când știe că e copacul în acea stare. Răspunsul a fost năucitor. ”Cred că e acolo dintotdeauna. Am auzit că pe aici au bombardat americanii în al Doilea Război Mondial. Poate că de atunci este așa rupt în două!”
