”Viața mi-am plătit-o în Turcia, m-a costat 280.000 euro. În România mi s-a spus să aștept să mor” – Scrisoarea dureroasă a unei tinere

31365

Textul de mai jos este cutremurător. E publicat pe Facebook de Irina Mircea, o româncă ce intenționează să tragă un semnal de alarmă referitor la ignoranța și nepăsarea cu care se confruntă românii aflați în necaz, mai cu seamă atunci când au nevoie de servicii medicale, în țara lor. Majoritatea aleg drumul străinătății pentru a primi o șansă la viață, după ce în România li se spune că nu mai pot decât să-și aștepte sfârșitul.

Irina Mircea povestește cum, în urmă cu câțiva ani, i s-a spus în țara natală că nu mai are nicio șansă la viață, însă cu ajutorul unui tratament costisitor, în Turcia, a fost vindecată – mai precis și-a ”cumpărat” propria viață cu 280.000 de euro, bani pe care a reușit să-i strângă din donațiile unor oameni cu suflet mare. Asta în condițiile în care, asemeni tuturor românilor, a cotizat ani la rând cu bani la statul român. Stat care nu i-a întins o mână de ajutor, stat care oferă infractorilor dreptul la libertate și le ia bolnavilor dreptul la viață.

Redăm scrisoarea integrală a Irinei:

„Domnilor de la putere,
Domnule Dragnea,
Domnule Toader,
Stimata doamna Dancila,
Tuturor domniilor celor ce nu dorm de focul amnistiei si gratierii,

Va cer sa va uitati in ochii mei!
Ochii mei sunt ochii a milioane de oameni afectati de sistemele corupte si defecte din tara noastra. Sunt ochii oamenilor corecti, muncitori, ce plang de neputinta, frustare si indignare.

Uitati-va in ochii tuturor mamelor ce isi plang copiii sau nu au o secunda de liniste de grija lor si nu gasesc solutii in tara. Uitati-va in ochii tuturor copiilor din spitale si scoli ce stau sa cada pe ei.

Uitati-va in ochii fratilor, copiilor, matusilor, bunicilor, parintilor ce si-au pierdut pe cineva din cauza sistemelor defecte din tara. Uitati-va in ochii celor pe care, practic, ii condamnati la moarte, prin sistemul de sanatate, nivelul de birocratie si indiferenta dusa la extrem.

Uitati-va in ochii celor ce nu au bani de spagi, de tratamente in strainatate. Uitati-va in ochii celor ce au luat infectii nosocomiale, in ochii celor ce nu pot fi transferati pentru ca nu exista paturi libere pentru urgente, in ochii celor pentru care statul nu are tratament si nici solutii pentru ei. Uitati-va in ochii celor ce isi cumpara singuri viata dupa ce o viata intreaga au cotizat la stat.

Uitati-va in ochii tuturor celor ce au auzit “nu mai avem ce sa va facem”, “nu se mai poate face nimic”, “nu stim ce sa facem”, “nu mai are rost”, iar dupa sute de mii de euro stransi din mila oamenilor, au gasit rezolvare in lumea larga si traiesc.

Uitati-va in ochii tuturor acestor oameni si spuneti-le ca vreti conditii mai bune pentru niste infractori in penitenciare, nu pentru ei. Spuneti-le ca ei, desi nu au gresit cu nimic, merita conditiile din spitale si condamnarea gratuita la moarte pentru ca nu au fost “smecheri”, nu au furat si au preferat o viata simpla si cinstita. Spuneti-le ca infractorii au dreptul la libertate, iar bolnavilor le luati dreptul la viata.

Sa va aduceti aminte de ochii astia, de suferinta si durerea din ei atunci cand veti vrea sa votati pentru amnistie si gratiere, in timp ce copii si batrani sunt flamanzi pe strazi, iar noi, poporul, punem mana de la mana ca sa mai salvam cate un suflet sau sa se construiasca un spital pentru copii.

Asta e realitatea din tara! Asta e realitatea pe care refuzati sa o recunoasteti si sa o vedeti!
Mi-as dori sa cititi aceste randuri si sa nu fiti niciodata in postura tatalui meu, dupa o viata de munca si cotizat la stat, sa fii nevoit sa iti vinzi tot ca sa mai primesti zile.

– Alex e la noi in spital (Turcia) de un an jumatate
– Viata mea mi-am platit-o in Turcia. M-a costat 280.000 euro
– Copilul meu traieste pentru ca am strans de la oameni din toata lumea 200.000 euro
– In Romania, mi-au spus sa merg acasa si sa astept sa mor din minut in minut. Iata-ma, 5 ani mai tarziu ca sunt bine. M-a costat 150.000 euro.

Eu cred ca astia de la putere traiesc in realitati paralele. Pai nu va e rusine? Nu va crapa obrazul? Nu va mustra constiinta? Va arde de spalari de dosare si eliberat infractori, in loc sa aveti grija de cei ce va platesc sau au platit o viata intreaga la stat ca sa aveti voi ce fura?

Mi-a luat mai bine de o ora sa scriu asta si inca am ochii in lacrimi. Dar sper. La un viitor in Romania. La conditii civilizate si normalitate.”

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.