Viața de noapte din Timișoara este un subiect de interes mai ales pentru tineri. O parte dintre ei se plâng că nu sunt suficiente localuri pentru petreceri sau că evenimentele cu adevărat interesante sunt destul de rare.

Aici ne referim la concerte și la festivaluri de anvergură. O bună parte din timișoreni și-ar dori ceva mai mult decât oferta existentă pe piața culturală în ceea ce privește cluburile. Alții evită să vorbească legat de subiect, supărați că localurile lor favorite s-au închis și că nu mai au ce face în oraș. Există și „gică-contra”, cei ce refuză să plătească bilet pentru un spectacol, din cauza evenimentelor gratuite, generate de politizarea distracției. Pentru a realiza o radiografie asupra fenomenului, am invitat în paginile noastre două voci cu experiență în branșă.

Viața de noapte în Timișoara se împarte în mai multe categorii. Pe de-o parte sunt iubitorii de pub-uri, cum ar fi localurile din Piața Unirii, ’80 Pub, „Iosefin” sau „Like”, locuri preferate nu numai de tineri. Alții aleg cluburile, cum ar fi Altfel sau foarte cunoscutul Heaven, de la stadion. Există și iubitori ai muzicii electronice, care preferă strict evenimentele unde se ascultă genuri sau subgenuri ale muzicii electronice, destul de populare printre tineri, dar și adulți, cum ar fi Escape sau fostul Pixel ori Aether. Timișoara are și o comunitate rock-punk, formată din adepți ai acestor genuri muzicale, care frecventau evenimentele de profil, atunci când acestea erau organizate în D’Arc sau la Casa Tineretului, Faber ori regretatul M2.

În funcție de locul de muncă sau facultate, tinerii care nu lucrează ies cam o dată sau de două ori pe săptămână în club sau în pub, iar adulții care lucrează ies, în medie, o dată la o săptămână sau la două, dacă sunt mai ocupați. 

La polul opus există și tineri care se plâng că nu-și permit să iasă în oraș fiindcă prețurile au crescut în ultimii ani. Aceștia consideră că simplul acces într-un local, adică taxa de un minimum 20 de lei, li se pare prea mare, dacă luăm în calcul și băutura, dar și taxiul în bugetul pentru o simplă ieșire. Ei spun că au dat serile de în oraș pe timpul petrecut acasă și au decis să nu mai iasă. Tot ei se uită cu jind la unele evenimente sau concerte care i-ar atrage, dar, în același timp, nu-și permit să dea 70– 100 de lei pe un bilet, deși le place trupa sau artistul respectiv. Există și contextul în care nu au cu cine să meargă. De asemenea, pentru cei mai extrovertiți, ieșitul în oraș înseamnă și un timp petrecut în societate și atunci aleg să iasă în aceleași locuri ca prietenii lor. 

Viața de noapte din Timișoara s-a schimbat în ultimul sfert de secol

Adulții de acum își amintesc cu nostalgie vremurile de la sfârșitul anilor ’90  sau de prima parte a anilor 2000, când se duceau la festivaluri de muzică precum TMBase și încercau să strângă bani pentru brățară, ca să-și vadă artiștii favoriți; sau cum beau cu prietenii lor în Unirii, ca mai apoi migreze de acolo în localurile de-atunci.

Alții își amintesc cu nostalgie scenele de punkeri, rockeri, depeșari, grunge sau hippie din Subway, un local aflat în Piața Crucii, pe o stradă laterală, într-un subsol de casă. Acolo pupitrul DJ-ului era înconjurat de un gard și cel care punea muzică intra ca într-o cușcă. Oamenii, de mai multe feluri, aruncau cu doze de bere dacă un gen muzical persista prea mult. Localuri în subsolul caselor mai erau: Blues, Retro Mic, unde încăpeau 50 de oameni în două camere. Pe vremea aceea, în localurile de acest gen nu era intrare, ci se percepea taxă doar la cluburi, acolo unde muzica era mai „nașpa”, după cum susțin cei din scenă. Cumva, mai demult, petrecerile erau mai handcore, știai când pleci de acasă, dar nu știai când te întorci. Adolescenții rebeli își luau periuța de dinți și deodorantul în rucsac și se întorceau acasă trei zile mai târziu.

Întrebați despre bani, tinerii de atunci spun că nu aveau, la fel ca cei de acum. Aceștia susțin că și ei erau obosiți, cu locuri de muncă istovitoare și salarii mici. Cu toate acestea, mai demult era poate și o dorință mai mare de a ieși, mânată parcă de lipsa de social media, de dorința de a sta de vorbă față în față, de a ieși la întâlniri romantice, obiceuri care în prezent s-au prăfuit din cauza internetului și a comodității. Acum internetul ne mănâncă viața de zi cu zi și devine sursă de petrecere a timpului liber. Suntem inundați de Netflix, Tiktok și aplicații de dating, care lipseau cu desăvârșire acum un sfert de secol. 

Dacă mai demult bărbații scoteau o femeie măcar la o cafea, acum vorbesc cu ea pe internet și o invită la ei acasă, pentru că e mult mai confortabil și evită, astfel, costul unei băuturi, neștiind dacă întâlnirea va merita investiția, fiindcă nu știe dacă s-ar simți bine sau nu. Cam așa e și clientul care refuză să plătească biletul de intrare la un eveniment, unde gazda a închiriat boxe, a adus DJ și lumini…

„Am văzut oameni care vin la local, aud că e 20 sau 30 de lei intrarea și pleacă”, a fost mărturisirea făcută de Cristian Berneanu, organizator de evenimente, cunoscut în nișa sa drept Bendo. El organizează de 10 ani party-uri de nișă, care reunesc artiști din subcultura muzicii electronice, dar și unele trupe rock, tot pentru un public de nișă. El consideră că publicul nu cunoaște efortul din spatele evenimentului și nici nu este dispus să investească. 

„Dezamăgirea mea a fost destul de mare pentru că am fost la intrare și erau destui tineri care voiau să vină, auzeau că biletul este 30 de lei și plecau pur și simplu, asta în condițiile în care eu am închiriat un sistem de sunet, care, dacă l-aș fi cumpărat, ar fi costat 30.000 de euro”, ne spune Bendo despre ultimul eveniment găzduit în D’arc, care a reunit artiști locali din mai multe scene muzicale de nișă, toate aparținând genului electronic, cu bas. 

El consideră că, în cazul evenimentelor de acest gen, este important să investești în sistemul de sunet, pentru ca publicul să se bucure de o experiență cât mai bună. De-a lungul timpului a schimbat mai multe locații de evenimente. El este fondatorul fostului proiect Atelier 22, cu seria de evenimente numită The Session Room, care consta în petreceri cu DJ și trupe, ținute într-o hală din zona Iulius Mall.

„Amplasamentul era în așa fel încât puteai să stai lângă DJ sau lângă toboșar. Locația era într-o hală, în spate la mall. Am avut vreo 40–50 de evenimente de gen, lumea venea pentru că era mereu ceva nou, publicul avea ocazia și să stea de vorbă cu artiștii. Apoi am luat un spațiu în Giroc, care a funcționat vreo trei ani de zile, apoi l-am închis pentru că, fiind în afara orașului, era destul de departe și lumea nu mai venea”, mărturisește Bendo. 

El avertizează și asupra faptului că iubitorii de muzică electronică sau chiar organizatorii de evenimente se confruntă cu stereotipuri legate de consumul de substanțe, cam aceleași cu care se confruntau la începutul anilor 2000 iubitorii de rock sau punk.

„Am început să fim catalogați după stereotipuri, cu toate că eu, acolo (n.r. — în locația din Giroc), am contribuit foarte mult la crearea unui spațiu adecvat. Am început de la o grădină unde n-am avut nici curent și nici apă — apoi am amenajat spațiul, am adus artiști internaționali, din Anglia și trupe cunoscute din România, precum Omul cu Șobolani sau Partizan”, își amintește Bendo.

Organizatorul spune că este destul de complicat din punct de vedere logistic să aducă trupe, pentru că ele au preferințe specifice în materie de echipamente. Un eveniment implică și închirierea echipamentului, amenajarea sălii, a luminilor, cazarea artiștilor, dacă este cazul. Crede că lumea nu cunoaște efortul din spate, faptul că cineva pregătește echipamentele și pune la punct tot, astfel încât evenimentul să iasă bine. Mărturisește că uneori este foarte greu să-și recupereze până și costurile — de profit mărturisindu-ne că nici nu mai pomenește măcar. El spune că, în alți ani, oamenii ieșeau mai mult decât acum, iar publicul susținea un pic mai mult scena muzicală locală.

Democrație și-n muzică

La popul opus însă se află Florin Unguraș, zis Ufo, fondatorul TMBase, organizatorul cunoscutului StudentFest. El a fost și proprietarul localului Setup, care a funcționat timp de șase ani pe Pestalozzi.

Cu aproape 40 de ani de experiență în spate, Florin (Ufo) este de părere că publicul trebuie să aprecieze prestația scenică și că organizatorii chiar nu au ce face dacă oamenii refuză să plătească bilet, și astfel soluția organizatorilor rămâne schimbarea publicului-țintă. 

„Într-o anumită măsură este adevărat, dar, legat de aprecierea muncii din spate, cred că publicul trebuie să vină și să vadă prestația scenică, evenimentul și ceea ce consumă. Până la urmă este pop culture, publicul consumator este ultima măsură a lucrurilor. Dacă oamenii apreciază că e prea scump, iar pentru ei prezența la eveniment nu este rentabilă, tu ca organizator ai opțiunea să te simți așa, însă din păcate cred că nu este nimic de făcut decât să faci lucrurile mai bine sau altfel, pentru a reuși să transmiți mesajul spre un public mult mai numeros decât până acum”, este de părere Florin Unguraș, aka Ufo.

El consideră că multe posibilități de petrecere a timpului liber și că rămâne la latitudinea publicului să aleagă. Cu toate acestea, el spune că-n ultimul sfert de secol obiceiurile de consum ale publicului s-au schimbat. „Acum există o mai mare diversitate în ceea ce privește preferințele, iar acest fapt schimbă mult paradigma. În același timp cred că și interesul publicului pentru muzică, din ultimii 25 de ani este în scădere, iar muzica nu mai este principalul mod de a te distra în timpul liber, existând și alte posibilități. Asta cred că e una dintre cauzele care pot crea dificultate pentru a activa în zona asta. Eu am prins o perioadă în care opțiunile erau 2-3, mergeam toți în aceeași locuri și nu prea aveai de unde să alegi”, își amintește Florin Unguraș. 

Deși generația tânără îl știe și pentru TMBase, Florin spune că apetitul său pentru muzică în general s-a dus de-a lungul timpului în direcția genurilor rock, dar și hip-hop prin prisma evenimentelor din fostul local Setup, care era hub cultural pentru muzica live din Timișoara anilor 2008 – 2014. Întrebat de ce și-a închis localul, Ufo spune că motivele sunt similare cu cauzele din prezent. 

„N-am putut să reînnoim contractul pentru că proprietarii își doreau o chirie mai mare. După șase ani de utilizare intensivă locul nu mai era la fel de popular ca la început și nu ne mai puteam asigura finanțarea. Și oferta pe piață s-a cam diversificat, s-au deschis multe alte cluburi și locuri de concerte. Cumva sunt cam aceleași probleme, dar în acele vremuri erau în stadii mai incipiente. Acum prețurile sunt mult mai mari în domeniu, atât în ceea ce privește funcționarea, cât și ceea ce poți să încasezi de la clienți. Calculele matematice diferă, dar situația în sine este cam aceeași. Într-adevăr în perioada aceea, oamenii erau mult mai interesați de muzică decât la ora actuală”, crede Ufo. 

Întrebat despre logistica din spate, Florin Unguraș spune că, deși există DJ care prestează mai scump decât o trupă, este mai complicat să aduci o formație. „În general, organizatorul oferă sonorizare, intrumente de scenă, echipament de backline, set de tobe, amplificatoare de chitară. Există unele trupe care preferă să vină cu backline-ul lor. Există tot timpul o negociere și o discuție prealabilă, ca în ziua evenimentului totul să fie la fața locului”, spune Ufo. 

Indiferent de cât de pregătit ai fi, ceva tot trebuie să meargă prost

În ceea ce privește echipamentul scenic, Florin spune că cei care au localurile lor au și echipament achiziționat. Totuși, organizatorii se văd nevoiți să închirieze o parte din backline, indiferent de cât de pregătiți ar fi. Asta depinde și de tipul de petrecere sau dacă locația le aparține sau nu. 

Întrebat dacă toată această bătaie de cap merită, Florin spune că nu rentează și crede că mulți oameni din branșă fac organizare de evenimente ca hobby, din pură pasiune, nu ca business. 

„Ne confruntăm cu un val de renunțări. Dintre toți cei care au organizat evenimente, unii continuă, însă tot puțini. Eu nu cred că ei o mai fac pentru business, cel puțin nu unul serios, ci de supraviețuire. Pasiunea asta e un lucru foarte bun, dar poate să fie și o frână. Atunci când tu te exprimi prin ceea ce faci, nu vei fi atent la partea de business, pe care trebuie să o controlezi foarte bine. Nu cred mai este rentabil, de-aia multă lume caută alte variante”, spune Ufo. 

Acesta acuză faptul că unii dintre organizatorii de evenimente „bat palma cu statul”, abonându-se la finanțările publice. El consideră că, deși politicienii au parte de capital de imagine, implicarea statului în industria de entertainment perturbă activitatea organizatorilor mici.  

Politizarea entertainmentului perturbă activitatea din branșă

„Atâta timp cât avem evenimente finanțate de stat, putem spune că oamenii bat palma cu politicienii. Cumva asta este pentru ei (n.r. — organizatori) o altă variantă, iar evenimentele îi ajută pe politicieni să aibă impresia că publicul le oferă voturi dacă fac evenimente. Poate există cazuri în care unele persoane le și oferă. Eu cred că implicarea statului în pop-culture nu face bine, pentru că perturbă domeniul. Implicarea instituțiilor statului în sfera muzicală a dus și la fenomene negative și, în consecință, organizatorii mai mici pot resimți probleme”, este de părere Florin Unguraș (Ufo), organizator de evenimente cu o activitate de aproape 40 de ani în branșă.

Florin este de părere că statul ar putea face mai degrabă educație muzicală și că ar putea promova și finanța muzica instituționalizată, clasică sau jazz. 

Foto principală: current.media

Surse foto: Escape Underground Hub, D'arc Timișoara, Setup Venue, Atelier 22 Garden, M2 - Eevent Venue