Ionică Mihai este elev în clasa a X-a, la Colegiul Național Elena Cuza din București. Îi place enorm Geografia, drept care a ales să participe la Concursul de comunicări științifice ale elevilor din învățământul liceal, la disciplina Geografie, competiție care s-a desfășurat în județul Covasna, la Târgu Secuiesc, între 17 și 20 iulie 2017. Ionică și-a ales drept temă ”Bazoș-file de monografie”

”Am ales această temă deoarece satul Bazoş este unic în România prin modelul de străzi, care sunt aliniate sub formă de tablă de şah, subiectul reprezentând proiectul meu de la sfârșitul capitolului Geografia așezărilor umane. De asemenea satul Bazoş, unul dintre cele mai vechi sate din judetul Timiş, este și locul în care mi-am petrecut copilăria” spune Ionică Mihai în lucrarea prezentată la competiția națională de geografie, distinsă de altfel cu o mențiune.

Autorul nostru a făcut o muncă serioasă de documentare, demnă de un cercetător cu experiență: ”Considerentele care au stat la baza motivaţie alegerii acestei teme au generat din dorinţa de a aduce o contribuţie la cunoaşterea acestei zone, de a încerca o sintetizare a informaţiilor care ar putea fi utile celor care ajung să viziteze județul Timiș.
Bazoș- File de monografie este povestea unui sat cu oamenii săi, cu bucuriile și necazurile lor, cu realizările și neimplinirile lor. Este povestea unui sat care a fost și, asemenea altor/multor sate, nu mai sunt astăzi la fel ca odinioară. Viata modernă a condus la pierderea (în mare parte) a acelor datini străvechi, care ordonau viața comunității locale de dinainte. Cu siguranță, satul Bazoș nu va mai fi, din păcate niciodată, așa cum l-au cunoscut generațiile anterioare.

Pentru fundamentarea ştiinţifică a prezentei lucrări a fost necesară o amplă documentare prin consultarea de materiale , ceea ce a reprezentat punctul de plecare atât pentru organizarea şi desfăşurarea activităţii practice dar şi pentru stabilirea propriilor contribuţii la prezenta lucrare. În elaborarea lucrării sunt utilizate informaţii din diferite surse bibliografice, studii, analize, rapoarte ale primăriei Recaș, materiale grafice şi cartografice referitoare la satul Bazoș. De exemplu, primele informaţii, referitoare la atestarea documetară a localității datează destul de recent, din 1723, atunci când apare menţionată pe harta Contelui Mercy cu numele de Bazoș ( conform Harta Iosefină a Banatului, 1769-1772 Pag.68)” scrie Ionică Mihai în motivația alegrii temei.

Bazoș, abordare istorică între turci, austrieci și prezent

Absolut încântătoare este abordarea istorică a temei aleasă de Ionică, din care spicuim: ”În ceea ce priveşte denumirea toponimică a localităţii Bazoş, ideea acceptată de cea mai mare parte a cercetătorilor este aceea că denumirea a fost primită în timpul dominaţiei turceşti asupra Banatului. Acest lucru este susţinut de existenţa a două case existente şi în prezent, sub care se găsesc pivniţe construite de turci. Acestea erau locurile în care chefuiau cu băuturile şi alimentele luate de la localnici, astfel se explică denumirea satului care în limba turcă înseamnă vesel (chefliu). În cartea “Încercare de istorie politică și naturală a Banatului Timișoarei” de Francesco Griselini, este menţionată încă din 1389 călcatul comitatului Timişoarei de către turcii conduşi de Sigismund si de urmaşul acestuia Baiazid”.

Poate că cea mai înfloritoare perioadă a locurilor desacrise de Ionică a fost cea în care au stăpânit austriecii: ”Bazoşul este un sat românesc şi încă din 1438 cu locuitori de credință veche cu biserică în limba maternă. Bazoşul în harta istorică a contelui Mercy din 1723-25, este găsit ca localitate de români.

Statul Austriac a adus şi a populat aşezările acestui sat cu şvabi, aduşi din imperiu, specificând că aici pământul este foarte fertil. Nu mult timp după această dată au fost aduşi colonişti germani. La inceput erau combinaţi cu românii prin cătunele satului: Gârceanăş unde erau cei mai mulţi, Casa Verde, Ornit, Șatra, Râtu Roșu, Inculeasa. Denumiri care există şi astăzi ca terenuri agricole iar Inculeasa, astăzi se numește Ianculeasa și este populată. Nemţii neînţelegându-se cu românii din cătune și-au trasat o nouă vatră a satului, după cum spun bătrânii pe vechea vatră locuită de turci luând modelul de străzi aliniate sub formă de tablă de şah, cu 5 străzi nord-sud, întretăiate cu 5 est-vest. Dar nu s-a ridicat prea multă zidărie și apare o nouă nemulţumire din cauza deselor revărsări a râurilor Timiş şi Bega. Aceştia părăsesc localitatea şi se mută pe locul actualului sat Cărpiniş. În timp cătunele au dispărut, şi oamenii s-au mutat pe actuala vatră a satului, vechea aşezare turcească si construită de nemţi. Despre trecerea nemţilor prin această localitate avem atestări sigure în documentele parohiei din Cărpiniş unde se spune că germanii au trăit împreună cu băzoşenii.

În fine, ”Până în anul 1931, satul a aparținut comunelor Remetea și Recaș. În anul menționat localitatea a fost declarată comună fiindu-i afiliată localitatea Bazoșul Nou. După această dată, satul cunoaște o dezvoltare covârșitoare. În anul 1946 începe electrificarea ce se termină în 1947. În 1952 se construiește o școală nouă care este în condiții deosebite și astăzi.”

Valorile simple ale satului bănățean sursa inspirației pentru un elev care trăiește și învață la București

Demn de remarcat că Ionică Mihai ”bucureșteanul” cu rădăcini bănățene a petrecut orebune prin arhivele din Recaș sau prin bibliotecile din zonă și nu numai, în încercarea de a promova zona atât de dragă, în care și-a petrecut vacanțele, pe la bunici. Un studiu de 16 pagini care abordează toate aspectele specifice unei adevărate monografii, de la istoric, la tradiții așezare geografică, cultură, economie, cadru natural, demografie și multe altele, un demn urmaș al scriitorului Popescu Eugen Jianu, născut la Bazoș în 1925, localitate în care-și doarme de altfel și somnul de veci, din 2006.

”Mi-aș dori ca acest studiu, să contribuie la promovarea satului Bazoș atât la nivel local cât și național” mărturisește Ionică Mihai spre finalul lucrării.

Și, la fel de emoționant, ”Motivații importante pentru mine, în acțiunea de realizare a filelor de monografie sunt venerația ce o am pentru bunicii mei, care au sfințit perioada copilăriei mele, dragostea pentru locurile copilăriei și adolescenței, care mi-au oferit cea mai frumoase amintiri. Consider ca satul Bazoș merită acest omagiu monografic, pentru mândria sătenilor, transmiterea către noi tinerii a modelelor de valori cât și pentru păstrarea tradițiilor locale.

Satul nu înseamnă doar ulițe umbrite de livezi și case, cu ogrăzi atotcuprinzătoare și nici nu înseamnă numai locuitorii satelor, oameni care se numesc țăraniș nume frumos care înseamnă suveran, stăpân al pământului, om liber, om cu suflet minunat, cu credința în Dumnezeu și care trăiește și muncește, nu la comandă, ci dintr-o dragoste deosebită față de pământul lui, de casă, de familia si de satul lui…”