Imediat după ce s-au anunţat rezultatele alegerilor parlamentare, pe scena politică a apărut un nou zmeu. Un dictator, un clarvăzător, binefăcătorul românilor, de fapt, cel mai mare producător de gogoşi din istoria recentă prin opera scrisă de alţii (Darius Vâlcov?) dar asumată de marele lider, şi anume Programul de guvernare al PSD. Un nou Ştefan cel Mare cu mustaţă de Teleorman. A apărut, doamnelor şi domnilor, Liviu Dragnea!
Dar cine este acest Liviu Dragnea? E preşedintele PSD, bineînţeles. E deja şi preşedintele Camerei Deputaţilor. Numai atât? Nu, Liviu Dragnea e mult mai mult, deşi nici un comentator corupt (şi aproape toţi comentatorii noştri sunt fanariotizaţi şi corupţi!) nu are curajul să o recunoască. Liviu Dragnea e de vreo două-trei săptămâni chiar Dodon-ul României.
Printr-un Blitzkrieg anunţat doar de declaraţiile jenante ale ambasadorului american de la Chişinău (prin care Moldova era cedată cu gentileţe ruşilor), prin alegerile prezidenţiale aşa-zis democratice din Republica Moldova, atât UE, cât şi SUA, Germania şi România au fost date afară în şuturi din Basarabia românească. Zece ani de ofensivă diplomatică, economică, de asistenţă socială şi culturală, de tratate şi promisiuni au fost aruncaţi la gunoi şi Rusia s-a întors la Chişinău în calitate de partener strategic al lui Igor Dodon, noul preşedinte rus şi rusofil instalat brutal de aranjamentele secrete sau doar discrete dintre ruşi şi americani în provincia românească. Pentru ştampilarea târgului au fost folosite alegerile „libere”.
Acelaşi Blitzkrieg, aceeaşi metodă pare să se fi repetat la Bucureşti. Tot prin alegeri câştigate de o manieră surprinzător de categorică ne-am potcovit şi noi cu „dodonul” nostru, Liviu Dragnea. Alături de el, un „dodon” mai vechi, de prin 1990 iarna. Cei doi „dodoni” se distrează de minune la Bucureşti. S-au ales urgent preşedinte la Senat, respectiv la Camera Deputaţilor şi îşi pun în guvern pe cine vrea muşchiul lor de „dodoni”. „Dodonul” Liviu Dragnea e pe cale să le facă pe toate secretarele pe care le-a avut în ultimii 20 de ani miniştri şi secretari de stat, după ce le făcuse pe multe parlamentare şi europarlamentare.
Câştigarea alegerilor în America de către candidatul lui Putin, Donald Trump, a schimbat dramatic dona în Europa de Est. Donald Trump şi echipa lui de miliardari şi de generali (guvernul Trump deţine o avere echivalentă cu cea a 109 milioane de americani) sunt interesaţi de afaceri profitabile cu Rusia. Trump a declarat deja că sancţiunile împotriva Rusiei sunt inadecvate, neproproţionale cu presupusa vină a Rusiei de a fi anexat Crimeea şi de a fi fabricat „independenţa” estului Ucrainei.
Transformarea unui lider marcat judeţean, cu o viziune mărginit locală într-un dictator al României s-a produs aproape peste noapte. Cine-l împinge de la spate cu atâta forţă pe Liviu Dragnea? Cine îl umflă până la atari proporţii? De vreo două luni Dragnea recită şi răsrecită pe sticla televizoarelor Programul bombastic de înfericire rapidă a poporului român sub conducerea sa înţeleaptă. Cea mai mare fabrică de gogoşi din toată istoria României. Fătucile televiziunilor îl asculta şi îl îngână în extaz.
Ca din întâmplare, în aceeaşi perioadă asistăm la „dezvăluirile” şi „bombele” pe care ni le trimite Sebastian Ghiţă, oligarhul PSD şi SRI, protectorul ani de-a rîndul al lui Victor Ponta şi Liviu Dragnea, furnizorul lor de spaţiu media nelimitat, dispărut misterios de sub nasul poliţiei. Nu o fi intrând şi Sebastian Ghiţă în acelaşi program de „dodonizare” a României? Sebastian Ghiţă a fugit în Israel sau mai degrabă în Republica Moldova, în Ucraina estică, rusă, sau chiar direct la Moscova, ori se piteşte în Bucureşti sub scutul SRI? Atâta timp cât factorii răspunzători nu răspund de nimic, speculaţiile sunt permise. Atacurile la CIA (cu publicarea identităţii şefilor succesivi ai rezidenţei) şi la DNA ne arată destul de limpede de ce parte se situează Ghiţă.
Schimbarea paradigmei în Europa de Est este în curs. Peste ceva vreme, Donald Trump şi Vladimir Putin se vor întâlni şi vor negocia. Poate că Trump îi va spune lui Putin: „Iată, îţi dau Moldova, România, cu Deveselu cu tot, Bulgaria…” Iar Putin se va grăbi să-i răspundă: „Mersi, le-am luat deja! Ce altceva ai de oferit?”
O fi bine? O fi rău? Dacă schimbările vor fi paşnice, vor fi oricum mai suportabile. Dacă Hillary Clinton ar fi câştigat alegerile, e foarte probabil că ea şi grupul său de neoconservatori ne-ar fi folosit ca proxy într-un război care nu ar fi fost al nostru. Donald Trump şi Vladimir Putin se vor înţelege mult mai uşor, ca de la businessman la businessman. Bine ar fi să ştim şi noi câte ceva mai din timp. Poate ne apucăm să învăţăm ruseşte din nou cei care mai supravieţuim în ţara „dodonului” Dragnea. Oare câte suflete părăsesc România zilnic? Să fie adevărat că pleacă din ţară 16 români pe oră, adică vreo 400 pe zi? Suntem într-adevăr pe locul doi la golirea ţării după Siria, deşi la noi n-a fost încă război?
Cum va continua „revoluţia conservatoare”? Cel mai probabil, Liviu Dragnea şi Călin Popescu Tăriceanu, din ce în ce mai „dodoni”, îl vor suspenda pe Klaus Iohannis fără să aştepte prea mult. Nu putem continua cu doi preşedinţi, unul în Kiseleff şi altul la Cotroceni. Poate că Liviu Dragnea va candida la prezidenţiale şi se va muta la Cotroceni. Îşi va rezolva astfel, pe modelul altui „dodon” (Traian Băsescu), şi prea măruntele probleme pe care le are cu justiţia. Iar Sebastian Ghiţă se va putea atunci întoarce ca erou naţional şi va prelua, de ce nu?, conducerea SRI.
Michael Morell, fost director adjunct si director general interimar al CIA, a vorbit, intr-un interviu acordat publicatiei digitale americane The Cipher Brief, despre perspectivele relatiilor dintre Statele Unite si Rusia.
„Vladimir Putin are o miza pe termen lung. Primul lucru pe care il va vrea va fi o intalnire bilaterala cu presedintele Donald Trump care sa produca un acord prin care Statele Unite sa elimine sanctiunile occidentale impuse (Rusiei – n. red.) din cauza crizei din Ucraina si acceptul SUA de a nu continua proiectele antiracheta din Romania si Polonia, in schimbul unui efort militar comun impotriva retelei teroriste Stat Islamic in Siria”, a adaugat Michael Morell.
Un astfel de acord ar contine avantaje strategice pentru Vladimir Putin, iar el mizeaza pe avantaje politice pentru Donald Trump, pentru a putea evita interesele generale strategice ale Statelor Unite, intrucat celei mai mari parti a publicului american de fapt nu prea ii pasa de Ucraina sau de apararea antiracheta in Europa de Est, dar sunt preocupati de reteaua Stat Islamic”, adauga specialistul.