Un grup de 35 de studenți ai Facultății de Arhitectură și Urbanism din cadrul Universității Politehnica Timișoara a avut oportunitatea de a trăi o experiență deosebit de utilă și interesantă la Veneția, unde a luat contact cu arhitectura specifică, dar și cu modalitățile de conservare, restaurare și refuncționalizare a unor clădiri istorice.
Institutul Român de Cultură și Cercetare Umanistică de la Veneția, în colaborare cu Universitatea Politehnică Timișoara și Facultatea de Arhitectură și Urbanism din cadrul UPT, au organizat o întâlnire de lucru tip master-class, formată din trei intervenții-pilot asupra cazului particular al Veneției în imaginația colectivă și în istoria urbanismului și arhitecturii.
Evenimentul, adresat studenților din anii I, II, III și IV de la Facultatea de Arhitectură și Urbanism din cadrul Universității Politehnică Timișoara, coordonați de arh. Cristina-Maria Povian, s-a desfășurat joi, 19 septembrie 2019, în Sala de Conferințe a Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică.
Tinerii studenți au avut oportunitatea să cunoască unele dintre cele mai semnificative experiențe ce răspund, pe de o parte, exigențelor de conservare ale monumentelor arhitectonice celebre din centrul istoric al Veneției și, pe de altă parte, necesităților de transformare a funcționalității edificiilor degradate din perspectiva reînscrierii lor în spațiul urban, într-un mod corespunzător noului curs al evoluției calitative infrastructurilor și urbane impuse de avântul tehnologiilor 5.0.
Prof.dr. Grigore Arbore Popescu, istoric de artă și al arhitecturii, fost cadru didactic al Institutului Universitar de Arhitectură din Veneția – IUAV și cercetător emerit al Consiliului Național al Cercetării din Italia, a prezentat contextul socio-economic și istoric în care s-a format mitul Veneției ca „cetate ideală” (mit comparabil cu cele construite în jurul „cetăților” Atena și Roma). S-a precizat, în context, rolul arhitecților venețieni în definirea spațiului urban ca spațiu al creațiilor durabile, destinat a rezista adversităților vremurilor, având vocația „eternizării”, ca și „imperiul mediteraneean” al Serenisimei.
De asemenea, Roberto D’Agostino, renumit arhitect și urbanist, fin cunoscător al evoluției milenare a țesutului urban venețian, a defini caracteristicile raportului dintre “congelarea în trecut” și modernitate în actuala fază a aspectului urban venețian, iar prof.univ.dr.arh. Francesco Amendolagine (fost profesor în cadrul IUAV și profesor titular la catedra de Istoria Arhitecturii la Facultatea de Arhitectură a Universității din Udine, cu experiență practică de neegalat în domeniul proiectării, restaurării și refuncționalizării arhitecturilor istorice) a prezentat motivele condiționării aspectului conglomeratului urban venețian de către arhitectura istorică a secolelor XII-XVIII și a analizat două cazuri limită de repunere în circuitul vieții civice a două edificii cu funcții deosebite.
Prin această manifestare, IRCCU și-a dorit să stimuleze aprofundarea, de către tinerii arhitecți români, a problematicilor de remodernizare a țesuturilor urbane dintr-o țară cu experiențe edificatoare în acest domeniu.
