Victor Babeș Luptă cu turbarea

„Vedea-te-aş la Babeş, jigăraie îndrăcită!” gândesc eu, şi prin mintea mea începe să treacă fel de fel de idei, care de care mai crudă şi mai infamă. Așa își zise Caragiale in compartimentul de tren pe când urzea planul de „eliberare” a lui Bubico pe fereastră.
Deși pregătirea extrem de serioasă ar fi permis tânărului Victor Babeș să poată ocupă o catedră la oricare din marile universități din occident ori poate să preia conducerea unui mare institut de cercetări medicale de aiurea din lume acesta a acceptat o mare provocare. Pleacă în necunoscut la capătul lumii tocmai în capitala Principatelor Unite la târgul Bucureștilor.

În anul 1887 este chemat de guvernul liberal condus de Ion C. Brătianu (cel bătrân) să se alăture eforturilor de modernizare ale României. Țara era proaspăt devenită regat și era cuprinsă de un avât deosebit de modernizare. Se investeau mulți bani în infrastructură, și învățământ.
Nu a fost deloc ușor doctorului Babeș să se adapteze în România. Simțea că face parte din această națiune română. Chiar dacă nu a fost niciodată pe aceste meleaguri de peste Carpați. Vorbea limba română de acasă dar la nivel colocvial de familie, așa ca în Banat. Iar limba mamei sale Sophia Goldschneider era limba germană. Așa și-a educat copiii de mici. Dar Victor nu stăpânea limbajul elevat științific în limba fraților de pe Dâmbovița. Nu trebuie să uităm că instrucția școalară a făcut-o exclusiv în germană și în maghiară. Iar mai apoi în stagiile de specializare din Germania și Franța a vorbit doar limba locului. Debutul ca profesor asociat la facultatea de medicină din Budapesta de asemenea nu i-au dat prilejul de a se apropiat de limba română.

Chiar și primele lucrări și studii științifice le-a scris și le-a publicat în limba maghiară iar mai apoi în germană și în franceză pe care le stăpânea în egală măsură. Limba română și-a apropiat-o în timp scurt prin studiu și exercițiu practic. La acea vreme oricum toți cei cu pregătire la București vorbeau și limba franceză ajutând astfel integrarea lui Babeș.

Facultatea de Medicină „Carol Davila” din București avea mare nevoie de profesori cu prestigiu internațional în domenii de vîrf ale științei din acei ani. Este numit ca profesor titular la catedra de anatomie patologică și bacteriologie unde va îndruma zeci de generațiii de studenți timp de patru decenii până în 1926.

În același an a fost înființat, prin Legea nr. 1197, Institutul de Bacteriologie și Patologie, printre primele din lume, ce va fi încredințat pentru o bună administrare lui Victor Babeș. Aici a găsit toate condițiile pentru cercetare de laborator la cel mai înalt nivel. I se pune la dispoziție aparatură modernă și fonduri. Astfel România devine printre primele țări, chiar pionieră, în studiul iar mai apoi în folosirea vaccinului antirabic la insistențele lui Babeș. La doar trei ani de la descoperirea acestui vaccin în laboratoarele de la Paris, unde și Babeș a muncit alături de maestrul său Louis Pasteur între 1883 și 1886, metoda era folosită și la București. Este considerat al doilea rabiolog din lume după Pasteur și tatăl seroterapiei, precursor al imunologiei moderne așa cum este cunoscută azi.

Institut Pasteur este o instituție privată franceză non-profit dedicată studiului biologiei, microorganismelor, bolilor și vaccinurilor.
La momentul în care și-a fondat institutul, Pasteur a descoperit deja principiul sterilizării, cunoscut sub numele de pasteurizare și care astăzi guvernează practica universală a antisepsei. Pe de altă parte, el a dezvoltat deja tehnici de vaccinare împotriva infecțiilor bacteriene și se știe că a dezvoltat un vaccin eficient împotriva rabiei. Doar că nu stăpânea producerea în serie a vaccinului și replicarea lui la aceleași performanțe.

Institutul a fost creat în 1887 grație unui strângeri de fonduri publice la nivel internațional. Este numit după Louis Pasteur, fondatorul și primul său director care, în 1885, a dezvoltat primul vaccin antirabic. Aici urma să-și continue cercetările alături de specialiști ce veneau din toată lumea.

Exacta asta era perioada când ajunge și Babeș colaborator al institutului. Aici a intrat ăn cele mai subtile taine ale lumii bacteriilor și a relațiilor dintre aceste dar și efectul asupra animalelor și oamenilor.

De peste un secol și jumătate, Institutul se află în fruntea luptei împotriva bolilor infecțioase. Această organizație internațională de cercetare, cu sediul la Paris, a fost prima care a izolat în 1983 HIV, virusul care provoacă SIDA. De-a lungul anilor, el a fost la originea descoperirilor revoluționare care au permis medicamentului să controleze bolile virulente, cum ar fi difteria, tetanosul, tuberculoza, poliomielita, gripa, febra galbenă și ciuma. epidemie, SIDA. Din 1908, zece oameni de știință de la institut au primit un premiu Nobel pentru fiziologie sau medicină.

Rabia (lat. rabiere) sau turbarea este o boală infecțioasă virală a mamiferelor provocată de virusul rabic, un virus neurotrop din genul Lyssavirus, familia Rhabdoviridae, care se găsește în saliva animalelor infectate. Alte denumiri ale bolii sunt turbare sau hidrofobie (în limba greacă „frică de apă“). Cuvântul grecesc lyssa, utilizat pentru desemnarea rabiei, înseamnă nebunie.

Rabia este una din bolile cele mai vechi ce a lovit des în oamenii de pretutindeni. Era cunoscută și descrisă încă din antichitate. Dar fără un leac adevărat. Printre primele simptome se pot enumera febra și furnicături la locul expunerii inițiale. După care urmează următoarele simptome: spasme, agitație extremă, frică de apă, paralizia părților corpului, stare de confuzie și pierderea conștienței. După instalarea simptomelor, rabia duce fără excepție la un deces groaznic.

Tocmai faptul că are o perioadă de destul de lungă de la infectare până la instalarea bolii a permis începerea luptei împotriva acestui flagel. În prezent se cunoaște că este o meningoencefalită difuză ce trebuie stopată înainte de a ajunge la sistemul nervos central.

În 1885 Pasteur a pus la punct un vaccin terapeutic, care dacă este administrat la scurt timp după infectare (prin mușcătura animalului), este 100% eficace. Există diverse variante de virus al rabiei pentru diferite specii de animale, toate însă capabile să infecteze omul. Variantele transmise de câine sunt în general considerate mai virulente decât cele transmise de vulpi și lilieci.

Institutul Pasteur este fondat de Louis Pasteur, un om de știință francez ale cărui prime experimente pe fermentație, efectuate pentru industriile berii, au dus la cercetări fundamentale în bacteriologie. Într-adevăr, la momentul în care și-a fondat institutul, Pasteur a descoperit deja principiul sterilizării, cunoscut sub numele de pasteurizare și care astăzi guvernează practica universală a antisepsei. Pe de altă parte, el a dezvoltat deja tehnici de vaccinare împotriva infecțiilor bacteriene și se știe că a dezvoltat un vaccin eficient împotriva rabiei.

Louis Pasteur are apoi trei obiective clare: „Va fi atât o clinică pentru tratamentul rabiei, un centru de cercetare pentru boli infecțioase, cât și un centru didactic pentru studii care privesc microbia”.

Pasteur este interesat de cercetarea de bază, cât și de aplicațiile practice, iar primele cinci departamente ale institutului său sunt conduse de oameni de știință cu o mare varietate de medii. Un normalist, Émile Duclaux, este responsabil pentru cercetarea în microbiologie, un altul, Charles Chamberland, cercetarea microorganismelor aplicate la igienă. Un biolog, Ilya Ilich Metchnikov, este responsabil de cercetarea morfologiei microorganismelor și de doi medici, Jacques-Joseph Grancher și Emile Roux, cercetarea în tehnologia microbiană. La un an de la inaugurarea institutului, Roux inaugurează primul curs de microbiologie predat vreodată, numit apoi cursul tehnicii microbiene. Aici avea să se simtă ca acasă tânărul savant românul din Austria.

Deci nu este un lucru de mirare că guvernul României a dorit atât de mult să-și apropie un astfel de om de valoare.

Dar studiile lui Babeș nu aveau să se reduc doar la acest domeniu al eradicării rabiei. Activitatea sa a avut, de asemenea, o influență puternică asupra medicinii veterinare, în special în ceea ce privește profilaxia și medicația serică. Este cunoscută transmisia de la animal la om a turbării. El a preparat serul anti-difteric și a desfășurat activități vaste în cercetarea pelagra, tuberculoza, febra tifoidă și lepră.

V. Babeș s-a dedicat cercetărilor sale, în special patologiei sistemului nervos și a pielii. El a descris ulterior microorganismul Babesia ( ce-i poartă numele) în 1888 la Paris ca fiind cauza hemoglobinuriei la bovinele românești și și-a dat seama că aceste protozoare infecțioase (piroplasmatice) sunt cauza febrei Texas. Bolile infecțioase induse de Babesia la animale sunt denumite în mod obișnuit bebelioze.

Devine atât de popular în societatea românească de la finalul de secol XIX încât este pomenit și de oameni simpli ce nu știau ce e un microb ori un vaccin. „Du-te la Babeș să te înțepe” era o urare făcută celor ce păreau a fi turbați în adevăr sau doar agitați din alte motive.

Chiar și marele om de spirit ce a fost conu Iancu a pomenit în spumoasa schiță „Bubico” de Victor Babeș unde-l trimite pe agitatul cățel răzgâiat al cucoanei din tren. Nu se mai consemnează dacă javra a ajuns cu bine înapoi la București de pe la podul Prahovii unde a fost „scăpat pe geam”.
În 1900 a fondat Societatea Anatomică din București, ocupându-se de studii clinice anatomice.

În 1913 a pregătit un vaccin împotriva holerei pentru a combate epidemia de holeră care a izbucnit în rândul Armatei Române care a fost în campania celui de-al doilea război balcanic din Bulgaria.
Între 1916 și 1918 în plin război nu părăsește Bucureștiul nici în timpul retragerii în Moldova. A continuat pregătirea produselor biologice, rămânând în zona ocupată de Puterile Centrale.

În 1919 este numit profesor la Universitatea din Cluj, nou fondată în acel an. Aici era mare nevoie de profesori români pentru a balansa situația incertă rezultată din refuzul profesorilor maghiari de la Universitate de a depune jurământul de credință față de regele Ferdinand. Aceștia au plecat în corpore la Budapesta și la Szeged boicotând învățământul ardelean. Tot cu acest prilej a ajund la Cluj și marele biospeolog Emil Racoviță.

Meritele incontestabile ale lui Babeș sunt recunoscute unanim de lumea cărturarilor români și este ales membru corespondent al Academiei Române în anul 1889 acolo unde părintele său a depus atâta efort pentru ridicarea nivelului cultural al românilor. Din 1893 devine membru titular al supremului for. În Franța s-a bucurat de aceleași onoruri ca membru al Académie nationale de médecine franceze. A fost făcut parte din Comitetul internațional pentru combaterea leprei, a primit de trei ori premiul Academiei Franceze de Științe. La fel, i s-a acordat titlul de Cavaler al Legiunii de Onoare oferit de președintele francez.

Pe lângă munca de cercwetare, el a fost adânc implicat în problemele medicinii profilactice (alimentarea cu apă a orașelor și satelor, organizarea științifică a luptei anti-epidemice etc.). În calitate de director al Institutului care îi poartă numele, Babeș a abordat unele dintre problemele de sănătate și sociale ale vremii, cum ar fi problema pelagrei și a formulat soluții realiste privind organizarea medicală a țării, prevăzând organizarea unui Minister al Sănătății.

Strâns legat de oameni, Victor Babeș a luptat pentru aplicarea descoperirilor științei pentru a îmbunătăți viața oamenilor. El a studiat cauzele bolilor cu răspândire în masă (pelagra, tuberculoză), atrăgând atenția asupra rădăcinilor lor sociale. A susținut că multe boli se pot vindeca prin lupta impotriva sărăciei.

„Leacul pelagrei, al acestei boli a mizeriei, al acestei rușini naționale, vi-l dau eu: împroprietărirea țăranilor.”

Din 1886 a fost căsătorit cu Iosefina Torma, fiica istoricului arheolog maghiar Károly Torma. A avut doar un fiu pe Mircea Babeș. Dar familia largită a Bebeșilor a mai dat și alți savanți cu a fost fratele Aurel ce a studiat chimia și a fost ajutor de nădejde al lui Victor. Fiul acestuia Aurel Alexandru avea să se afirme tot în chimie contribuind în mod decisiv la descoperirea testului pentru detecția și prevenirea cancerului cervical și a altor boli ale aparatului reproducător feminin, care acum se numește Papanicolau. În România se vinde sub numele Babeș-Papanicolau.
Chiar departe de locurile de origine ale familiei, Banatul, intreaga dinastie Babeș a dus departe spiritul locurilor de interculturalitate și de multiligvism.

Victor Babeș a publicat în cariera sa peste 1.000 de lucrări științifice și 25 de monografii în domeniul microbiologiei și anatomiei patologice redactate în toate cele patru limbi în care gândea și scria: germană, română, maghiară și franceză.

Unui atât de strălucit om al culturii române nu i se cuvine uitarea în care a căzut. Indiferent că multe instituții îi poartă numele nu a fost deloc de fală faptul că piatra sa de mormânt din curtea institului Cantacuzino a stat spartă mulți ani cu simplul pretext că nu sunt bani de reparații. Sigur că ulterior a fost renovat monumentul funerar dar rușinea a rămas.