Anunțat ca cel mai grozav eveniment artistic al anului, concertul faimoșilor Smokie a pornit cu stângul. Doar în primul moment. În deschidere ar fi trebuit să apară Pasarea Colibri. Din motive nu îndeajuns explicate nu au mai apărut la Filarmonică. Dar majoritatea celor ce au umplut sala au opinat că nu a fost nici o pagubă. Smokie a compensat cu prisosință lipsa micii păsărici.
Legendara trupă britanică, plecată cu decenii în urmă din Heaton, Bradford, Anglia, să distreze tineretul în mici cluburi și în concerte de bar a ajuns și în sala Capitol. Dar drumul până aici a trecut prin mii de scene din ce în ce mai mari și mai prestigioase.
Cei ce în anii ’70 și ’80 scoteau tineretul la dans au reușit și de data asta. Junii din sala Capitol nu mai era la prima tinerețe dar au ținut ritmul cu trupa de pe scena. Încă mai aveau chef de țopăială. Mike Craft chiar a anunțat că în aceste zile sărbătoresc aniversarea de 41 de ani ai trupei. Dar a uitat să spună că înainte au mai activat cel puțin un deceniu și cu multe alte nume.
Ca mai toate marile trupe engleze, au început pe la jumătatea anilor 60 din secolul trecut. S-au numit în diferite feluri de-a lungul uceniciei lor. Până să ajungă la notorietate cu actuala titulatură au mai purtat și alte nume. The Yen, apoi The Sphynx și mai târziu Essence. Dar și The Elizabethans sau Kindness.
Chiar dacă din fondatori nu mai face parte din echipa decât Terry Uttley, nici „tinerii” Martin Bullard, Mike Craft, Mick McConnell sau Steve Pinnell nu sunt nume de ici colo. Ei au scris istorie în mișcarea rock. Totul a sunat perfect, ca pe timpuri. Sala a fredonat, a dansat și au scos de la cutia cu amintiri anii de chefuri cu muzica Smokie. De apreciat că și generațiile venite cu părinții au cunoscut toate piesele. Nu au putut să lipsească marile succese: „l’ll meet you at midnight” „ Mexican girl” „Oh, Carol”, „Don’t Play Your Rock ‘n’ Roll to Me” sau binecunoscutul „Midnight Café”. Dar și de pe cel mai nou CD al trupei, „Take a Minute”, au răsunat câteva piese.
Smokie nu este pentru prima oară în țara noastră. Întotdeauna s-au simțit bine. Au făcut un drum de 13 ore și jumătate până în Timișoara și la plecare încă o dată pe atât. Dar merită.
”Avem o emoție puternică, un sentiment special când cântăm în România, legate, cred eu, de energia publicului, de reacția lui la muzica noastră, de atmosfera extraordinară a tuturor concertelor noastre aici, iar prilejul de a cânta în orașul care a schimbat istoria contemporană a acestei țări, în care a renăscut libertatea, inclusiv libertatea de a asculta muzică rock, muzica Smokie, e o mare bucurie pentru noi”, spune Mick McConnell.
Buna dispoziție a crescut treptat. Show-ul a fost condus cu mare îndemânare până la finalul apoteotic cu piesa numită chiar de autori una din cele mai „stupide melodii”. Chiar așa tâmpită, piesa a fost cântată de veterani de „milioane de ori și înregistrată pe zeci de milioane de discuri”. Vecina Alice ce locuiește la ușa de alături este atât de bine cunoscută și de publicul timișorean.
Nici dacă ar fi apărut pe scena foștii membrii ai trupei, Chris Norman sau regretatul Alan Barton nu ar fi fost extazul mai mare.
