În urmă cu aproape trei ani, atunci când Dan Voiclescu era pe punctul de a fi condus la bulău, exclamam, pe blogul meu, cam așa:
Poate că ar trebui să scriu aici că, în calitatea mea de, presupus, bun creștin, nu doresc nimănui răul. Așadar, nici lui Dan Voiculescu. Ei bine, cu privire la jigodiile care NE-au furat România și ne scuipă de la înălțimea everestică a cardului lor, sunt un păgân perfect: le urez decenii de mititică și hectare de emisiuni cu bocete pentru ei! Voi deschide o sticlă de vin buuun în clipa în care voi afla că această jigodie, pe numele ei Dan Voiculescu, înfundă bulăul.
Asta fiindcă, laolaltă cu el, sper să se scufunde în smârcurile trecutului, ciozvârta cea mai „împuțită” a trecutului nostru. Alături de milioanele de români ce bălesc deasupra Antenelor, cu saliva lor securistico-patriotică, să nu li se ardă lampa televizorului.
După câteva luni, citind rândurile de mai sus, îmi era puțin jenă. Nu pentru faptul că ipochimenul cu pricina nu merită tot ce am scris, ci pentru că, de regulă, un jurnalist nu își ridică poalele în public. Da, asta e adevărat într-o țară normală. Atunci însă când, într-o semidemocrație cum este România, un ins care a furat 60 de milioane și, după ce justiția îl condamnă la 10 ani, el iese după 3 ani cu rânjetul pe buze, dați-mi voie să spun că îmi retrag reflexul jurnalistic. Și spun răspicat că, în cazul eliberării condiționate a pârnăiașului Dan Voiculescu avem un verdict de rahat.
Maroniu, puturos, penibil, rânjitor, ofensator, cinic.
Dincolo însă de toată emotivitatea acestui moment, vă atrag atenția că se află ceva mult mai grav: Dan Voiculescu nu este o persoană privată care a reușit să facă avere cu hoții de mare anvergură. Dan Voiculescu este una dintre fețele vizibile și hidoase ale Securității ceaușiste care a împuțit democrația și a folosit-o așa cum ai folosi o hârtie igienică. Dovada? Felul în care Dan Voiculescu și-a negat nu doar boala extrem de gravă, ci, mai ales, tot dosarul pentru care a fost condamnat.
Cinismul lui arată clar că Dan Voiculescu ne transmite un mesaj pe care vi-l traduc imediat: „Orice ar face Justiția română, puțin îmi pasă. Nu îmi pasă fiindcă se vor găsi mereu medici și judecători care să spună că meteorismul meu poate fi interpretat exact așa cum este interpretat actul scrierii unor cărți.”
Dacă vă întrebați ce înseamnă „meteorism”, vă spun imediat: meteorism înseamnă balonare, aer în stomac sau intestine ce provoacă flatulență, adică eliminarea gazelor pe din dos.
Cam asta au făcut judecătorii care au considerat că Dan Voiculescu merită să fie eliberat condiționat.
Hai sictir!