În urmă cu un an și ceva, au fost montate în câteva locuri importante ale Timișoarei, Piața Mocioni, Piața Lahovary, Piața Sf Maria, Bulevardul Mihai Viteazul, câteva artefacte de formă cilindrică pe care erau reproduse bilingv citate dintr-un text scris de Pia Brânzeu: ,,Jurnal de Familie”.

Nu are rost să spun prea multe despre Pia Brânzeu. Pia este o excepțională personalitate a Timișoarei, a Banatului și a României. Strămoșii ei au fost germani veniți în Banat pe timpul colonizărilor austriece, bunicul ei a fost un ilustru medic timișorean, tatăl ei, Pius Brânzeu, a fost unul din cei mai buni medici din România, iar Pia a fost o excepțională șahistă și profesoară la Filologia timișoreană.

Dar nu aceste detalii sunt importante. Important este faptul că Pia a reușit să descrie în Jurnal de Familie istoria Familiei sale din perioada antebelică, din cea interbelică și din cea postbelică, cu o acuratețe și sensibilitate de care numai ea este capabilă.

Iar pe artefactele manționate, noi, timișorenii, și nu numai, am putut citi fragmente din acest Jurnal, fragmente din care am aflat detalii extrem de emoționante și de precise despre Timișoara de altă dată. Evident, majoritatea acestor informații extrem de prețioase legate de cultura și spiritul Timișoarei au fost interzise și cenzurate sau mistificate grosolan în perioadele proletcultiste și protocroniste ale Timișoarei postbelice.

De aceea, reproducerile din cronica Piei Brânzeu erau foarte emoționante și prețioase pentru cei de azi. Astfel, ei au putut afla detalii esențiale despre arhitectura Timișoarei, despre viața sa mondenă sau mai puțin mondenă sau despre elita culturală a Timișoarei din vremuri de demult. Din păcate, azi, aceste minunate texte au dispărut, deși în urmă cu două zile erau la locul lor. Este adevărat, dumnică seara am observat că artefactul stradal din proximitatea fostului Institut de Sudură fusese vandalizat. Am fost foarte neplăcut impresionat de acest incident.

Asemănător cu cele în care au fost desfigurate două busturi de bronz ale unor importante personalități ale Banatului. Iar azi, când am vrut să verific dacă nu au mai fost vandalizate și alte artefacte cu inscripționări din Jurnal de Familie, am costatat cu tritețe și consternare că toate aceste prețioase artefacte au dispărut!

Cineva s-a supărat și a decis ca timișorenii să nu mai poate citi nestingheriți cum era Timișoara înainte și imediat după Marea Unire. Dar cine a luat această decizie? Primarul? Consilierii municipali? Consiliul Județean? Guvernul de la București? Ce anume i-a deranjat pe acești posibili decidenți?

Faptul că bunicul Piei a contribuit decisiv la construirea unui excepțional spital timișorean interbelic, Sanatoriul Bănățean, și a unui atelier de fabricație a orgilor din cele mai importante catedrale catolice din Banatul de altă dată? Sau, poate, i-a deranjat titlul textului Piei: ,, Jurnal de FAMILIE”?

Deocamdată, presa timișoreană nu a semnalat acest incident oribil. Nu înțeleg această tăcere. Sper din tot sufletul ca presa și opinia publică din Timișoara să reacționeze. În caz contrar, totul devine posibil….