Detectoarele de metale sunt instrumente de joacă în mâinile unor copii mari. Dar pasul de la hobby la infracțiune este destul ce ușor de făcut. Cu bună știință sau din greșeală. Cei ce dețin astfel de instrumente trec ușor peste formalitatea de a le autoriza. Însă folosirea lor intră în sfera delicvenței.
Un entuziast ce caută o conductă în gradină nu prezintă nici un pericol. Dar dacă în mod deliberat caută în perimetrul unor situri arheologice este o infracțiune gravă. În căutarea unor iluzorii beneficii materiale, pot distruge mărturii istorice de neestimat. Pentru o biată monedă, sau un banal nasture de metal, poate fără valoare, se pot contamina sau chiar pierde definitiv adevărate comori din patrimoniul național. Legea la noi este ambiguă. Dar se și aplică uneori cam după ureche. Nici alinierea la norme europene nu este o soluție de aplicat. În fiecare stat membru UE, este o altă normă în privința acestor mașinării de căutat metalul.
Trebuie făcută o distincție foarte netă între arheologii amatori și amatorii de arheologie. Prima categorie nu ar trebui să existe nici legal nici în fapt. Sunt vandalii moderni. Cei din a doua confrerie sunt autodidacți ce studiază istoria și arheologia dar nu o fac praf prin acțiuni nesăbuite.
Specialiști din cinci județe ale țării s-au reunit la Timișoara pentru a dezbate o problemă stringentă atunci când vine vorba despre protecția patrimoniului național: utilizarea detectoarelor de metale în prospectarea arheologică. Masa rotundă organizată de Direcția pentru Cultură Timiș și intitulată “Utilizarea detectoarelor de metale – între hobby și infracțiune” a reunit specialiști de la direcțiile de specialitate și inspectoratele județene de poliție din Hunedoara, Gorj, Mehedinți, Alba și Timiș.
Cei peste 20 de participanți au luat în discuție un fenomen înregistrat la nivel național: acela al degradării și distrugerii patrimoniului arheologic de către utilizatorii de detectoare de metale. Acesta este cu atât mai grav cu cât datele statistice dau un răspuns îngrijorător. Numărul utilizatorilor de detectoare de metale a crescut spectaculos în ultimii ani, nu la fel însă și cel al descoperirilor raportate de aceștia autorităților. Astfel, dacă perioada 2006 – 2012 existau cel mult 7 solicitări de autorizare într-un an, în perioada următoare numărul acestora a crescut de mai bine de 4 ori. În prezent, la nivelul județului Timiș există peste 100 de posesori autorizați de detectoare. Numărul descoperirilor raportate de aceștia este însă de…. 25 de ori mai mic.
“Numărul detectoriștilor este din ce în ce mai mare, iar controlul asupra descoperirilor făcute de aceștia este foarte dificil. Aproape imposibil, am putea spune. Motivele sunt mai multe: prețul unui detector este mic, legislația este ambiguă, iar tentația recompenselor venite de la stat în cazul unei descoperiri întâmplătoare este foarte mare. Să nu uităm că statul îi răsplătește pe cei care descoperă întâmplător artefacte cu 30 până la 45% din valoarea acestora. Unde situăm însă granița între descoperire întâmplătoare și… căutare intenționată. Aceasta este doar una dintre problemele stringente care are nevoie de o soluție.” – a spus Angelica Balos – consilier, Direcția Județeană pentru Cultură din județul Hunedoara, unul dintre județele cele mai afectate de acest fenomen
Dincolo de dezbaterile și prezentarea situației din teren, întâlnirea de la Direcția pentru Cultură Timiș a avut ca scop întocmirea unui document cu propuneri care urmează a fi înaintat Ministerului Culturii. Astfel, specialiștii consideră că, în viitorul Cod al Patrimoniului, ar trebui făcută o precizare clară conform căreia detecția de metale nu constituie o descoperire arheologică întâmplătoare, ci o acțiune de căutare deliberată și că orice căutare cu detectorul de metale trebuie făcută doar în prezența unui specialist din instituțiile abilitate, după o reglementare clară a situației terenului pe care această cercetare se face.
