Iosif Constantin Drăgan s-a născut acum 100 de ani, la 20 iunie 1917, la Lugoj.
A fost primul miliardar în dolari al României și lider în topul celor mai bogați români, în 2006,
conform revistei Capital, cu circa 1,3 – 1,6 miliarde de dolari.

Iosif Constantin Drăgan a fost, cel puțin, simpatizant al Gărzii de Fier.
În 1941, a pus bazele unei companii care exporta petrol românesc în Italia fascistă.
Unele surse au susținut că a fost chiar trezorierul Gărzii de fier și ar fi plecat cu banii, pentru ca după al doilea război mondial, în 1948, să fondeze o companie de distribuție a gazului petrolier lichefiat, Butan Gas.

I.C.Drăgan și-a expus opiniile cu privire la Garda de Fier fascistă, în 1940, în ziarul pro-Mussolini, Conquiste d’Impero, în două articole intitulate „The Mistique of Codreanu’s Legionnaires” și „Romanian Corporatism: Pieces of Legionnaire Doctrine”.

În anul 1987, pe baza articolelor, revista italiană Il Panorama l-a numit „legionar”, dar Drăgan a dat în judecată revista și a câștigat procesul, deoarece nu s-a dovedit concret, cu acte, că a fost membru efectiv al organizației.

În 1967, a pus bazele Fundației Europene Drăgan, fundație care declara ca scop promovarea „valorilor civilizației românești”.

A mai fondat două edituri (Nagard în Italia și Europa Nova în România), o universitate privată – Universitatea Europeană Drăgan, fondată în 1991 la Lugoj, o stație TV, una radio (Radio NovaFm), un săptămânal la Lugoj – Redeșteptarea, și un cotidian la Timișoara – Renașterea Bănățeană, preluând de fapt fostul ziar de partid și de stat al județului Timiș, Drapelul Roșu.
A mai finanțat construirea lângă Orșova a statuii înalte de 40 de metri a lui Decebal, cea mai înaltă sculptură în piatră din Europa.

Deși simpatizant al Gărzii de Fier, Drăgan a devenit colaborator semioficial al lui Ceaușescu și al regimului comunist, având acces la unele documente inedite despre Ion Antonescu.
În semn de recunoaștere, ca economist, tracolog, scriitor și președinte al Fundației Europene Drăgan, la 7 octombrie 1980, Universitatea din Timișoara l-a numit profesor asociat.
După 1989, i-a sprijinit financiar pe Eugen Barbu și Corneliu Vadim Tudor pentru a-și lansa revista România Mare.

În 1995, la vârsta de 78 de ani, I.C. Drăgan s-a căsătorit cu Daniela Veronica Gușă, de 22 de ani, fiica generalului Ștefan Gușă, fostul șef al Marelui Stat Major al Armatei Române (1986-1989) și personaj cheie în evenimentele din decembrie 1989.

S-a stins din viață la 91 de ani, la 21 august 2008, la Palma de Mallorca. (sursa: Wikipedia și alte surse)