Între primele „ordine executive” semnate cu grăbire și mare entuziasm de președintele Donald Trump imediat după investire a fost cel referitor la închiderea operațiunilor USAID. A urmat consternarea globală, o avalanșa de luări de poziție, contestații, plângeri în instanță. Cum era și firesc, instanța a respins inițiativa lui Trump, apoi apelul (în 5 martie) declarând întreaga „afacere” una complet neconstituțională. Teoretic, implementarea a fost amânată cu 90 de zile în care echipa MAGA urma să „analizeze”. Practic, peste 10.000 de angajați USAID din întreaga lume au fost concediați printr-un mesaj primit peste noapte, fără preaviz, fără soluții alternative. Într-o anumită parte a lumii, politicieni la fel de lipsiți de scrupule și de respect față de prevederile propriilor constituții au aplaudat gestul aruncând cu tot noroiul din dotare spre această agenție, punând-o, dintr-o dată, în slujba celor mai nocive proiecte sau finanțări posibile: lovituri de stat, contestarea valorilor naționale, terorism. Tonul, însă, a fost dat de la Casa Albă, președintele Trump declarând în 4 martie că „SUA cheltuie milioane pentru a promova agenda LGBTQ în cadrul națiunii Lesotho, de care nimeni nu a auzit până acum!”. În stilul caracteristic, a „împușcat”, dintr-o dată, mai mulți iepuri decât ar fi încercat propaganda comunistă și cea contemporan suveranistă la un loc. La rândul său, Elon Musk a catalogat organizația drept „una criminală, ireparabilă”. Comparativ cu aceste opinii oficiale, atribute drept „organizație vândută Occidentului” sau „anti-patriotică” pălesc prin lipsa de curaj și prin limitarea orizontului politic. În același timp, beneficiari ai ajutorului umanitar USAID au catalogat ordinul lui Trump drept o „condamnare la moarte pentru foarte mulți oameni aflați în suferință”. Conform lui Nicholas Enrich, fost administrator USAID pentru domeniul sănătății, „strangularea agenției va determina, printre altele, un plus de 71.000–166.000 decese anual din cauza malariei și un milion de copii cu forme severe de malnutriției netratată” (Project-Syndicate). Ceea ce pentru Trump & Musk reprezintă „o agendă liberală și o risipă de bani” (independent.co.uk), pentru sute de mii de oameni înseamnă o mică șansă la viață, la sănătate, la protecție împotriva violenței. „Politica de decenii a SUA a fost bazată pe premisa că ajutorul dat peste hotare era un câștig în sine, contribuind la securitatea națională prin stabilizarea anumitor regiuni și economii, precum și prin îmbunătățirea relațiilor cu partenerii externi” (Los Angeles Times). În numele acestui credo, numeroși congresmeni republicani (!!!) cer revizuirea ordinului executiv și revenirea la principiile de bază ale guvernării americane. Dar, în timp ce echipa MAGA își savurează victoria, guverne și organizații umanitare se lovesc de piedici insurmontabile pe termen scurt și mediu, căci sumele provenite de la USAID nu pot fi înlocuite ad hoc de ceva proporțional, a doua zi. Vorbim despre locuri de muncă, medicamente, tratamente, laboratoare, adăposturi pentru refugiații din calea violenței politice (Sudan), domestice (Nigeria) sau a dezastrelor naturale. Mâncarea și apa pentru populația cea mai săracă a lumii, tratamentul pentru boli incurabile sau protecția împotriva propagandei toxice nu pot fi oprite și repornite după cum consideră un miliardar „care nu a fost ales și nu e responsabil în fața nimănui” (Bernie Sanders). Cu numai o săptămână înaintea fatidicului „ordin executiv”, fusese deschis un spital special în Haiti, „cea mai săracă țară din emisfera vestică” (independent.co.uk). Odată cu tăierea fondurilor, spitalul a fost închis, pierzându-se finanțarea pentru șase posturi de medici și asistente și 13 poziții de lucrători sanitari din comunitatea locală, în schimb a explodat violența, foametea și cursa îmbolnăvirilor.
„America first” — „America înainte de toate” se traducea, am văzut, în proiecte umanitare, susținere a democrației și libertății. Acum, închizând peste 5.200 de contracte (83% din portofoliul global al USAID), cu precădere cele din Africa, MAGA a deschis drumul Chinei să profite din plin de resursele naturale ale Continentului Negru, în contrapondere nu la ajutor umanitar, ci la tranzacții privind infrastructura de transport și agricultură. Cum poți fi „first” retrăgându-te din joc e greu de priceput pentru mințile noastre de europeni formați la școala tradițională a înțelegerii diplomației și relațiilor internaționale. În același timp, a lăsa milioane să moară de foame sau de felurite boli precum HIV/SIDA, malarie sau Ebola nu pare deloc un argument în favoarea vreunei supremații mondiale americane. Dimpotrivă, așa cum în Europa războiul declarativ (și, în curând comercial) al lui Trump a dus la regruparea liderilor și la regândirea rolului Europei în asigurarea propriei securități (militare, energetice, comerciale), la fel țările africane, prin numeroasele organizații deja existente, au decis să se organizeze în sensul eliberării de nevoia unui ajutor extern — perceput de mulți ca un soi de neocolonialism care pune condiții și limitează oportunitățile antreprenoriale. De pildă, infrastructura de transport și comunicații aflată, în multe locuri, în stare precară, poate deveni ținta unor colaborări locale. Dificultățile de acces la piețele internaționale și constrângerile fiscale impuse de donatori ar putea fi depășite prin punerea la un loc a fondurilor statelor din regiune pentru a construi noi lanțuri de aprovizionare și a adânci cooperarea regională. Grupul Băncilor Africane pentru Dezvoltare a propus extinderea unor proiecte de finanțare deja aflate în plată. Dar calea este lungă și, cum spuneam, ajutorul umanitar neacordat la timp se traduce într-un număr alarmant de mare de pierderi de vieți omenești.
Ce știm despre USAID?
Agenția a fost creată în 1961 de președintele John F. Kennedy, prin comasarea numeroaselor organizații deja existente pentru a conferi coordonare și consistență grupurilor care asigurau asistență pentru dezvoltare. În timp, domeniile predilecte ale asistenței au fost sănătatea, educația, protecția în cazul dezastrelor naturale și, respectiv, protecția în calea violenței armate. Cele mai multe proiecte au fost dezvoltate în Africa, în special în zona subsahariană. „În 2024, 12,7 miliarde de dolari au fost alocate regiunii subsahariene din cele 41 de miliarde ale întregii asistențe externe oferite de SUA” (New York Times). Doar partea de asistență umanitară, în jur de 6,5 miliarde, a însemnat enorm pentru populația din regiune, dar a reprezentat mai puțin de 0,1% din bugetul federal american!
De pildă, în timpul epidemiei de Ebola, din anii 2014–2016, au murit peste 11.300 de oameni în Guinea, Liberia, Sierra Leone. USAID-ul (alături de OMC și Centrul American pentru Controlul și Prevenția Bolilor) a eradicat boala, a creat un sistem de informare reciprocă a țărilor cu probleme, le-a echipat cu opt laboratoare (în 12 țări) și a calificat personal pentru prevenirea și/sau ținerea sub control a unor eventuale alte pandemii.
În anul 2003, președintele George W. Bush a creat Planul de Urgență al Președintelui SUA pentru cazurile de AIDS, care, „între timp, a investit peste 110 miliarde de dolari în lupta globală contra virusului HIV, salvând milioane de vieți în Africa și peste 26 de milioane de oameni la nivelul întregii planete prin acordarea tratamentului și a controlului menit să țină virusul sub control. Accentul planului de asistență a căzut pe Africa subsahariană, unde locuiește majoritatea celor afectați, un număr de 25 de milioane din cei peste 40 de milioane de pacienți de pe planetă” (N.Y. Times). Dar dacă acest ajutor a determinat înjumătățirea cazurilor de îmbolnăviri, experții avertizează că, prin tăierea finanțării, am putea număra cel puțin jumătate de milion de decese (inutile) doar în Africa de Sud. Aici se derulează cel mai amplu proiect anti-HIV, având în asistență peste 5 milioane de persoane. Celebrul Centru anti-HIV „Desmond Tutu”, unde tocmai se descoperise un nou vaccin, revoluționar, a pierdut acum orice sursă de venit, fiind forțat să caute susținere sau să pună lacătul. În Congo, avertizările merg spre 1.5ooo de decese pe lună, prin comparație cu ultima perioadă în care, din cauza conflictului armat, numeroși pacienți nu au avut acces la tratament și au fost înregistrate peste 8.000 de decese în fiecare lună. În Coasta de fildeș, USAID-ul finanța mai bine de jumătate din clinicile specializate în tratamentul HIV, clinici care, acum, au închis porțile.
În 2005, același președinte George W. Bush a lansat Inițiativa Președintelui SUA de Combatere a Malariei, investind deja peste 9 miliarde dolari. Țările cele mai afectate au fost Nigeria și Congo, în care se estimează că trăiește o treime din populația mondială infectată. În timp ce acest ajutor a reprezentat aproximativ 21% din PIB-ul Nigeriei, acum experții avertizează că ar putea apărea peste 18 milioane de cazuri noi și, respectiv, în jur de 200.000 de copii ar putea paraliza din cauza poliomielitei.
În afara celor două programe mari inițiate de președintele Bush, USAID asigura (posibil unica) masă a copiilor din Liberia, unde cantinele pentru copii erau în subordinea acestei agenții. În țările aflate sub regimuri autocratice, USAID-ul a ajutat la introducerea internet-ului și a susținut presa independentă. În Ucraina a reprezentat principalul finanțator al Centrului pentru Veterani în asigurarea tratamentelor medicale și psihologice destinate celor întorși de pe front. A oferit asistență medicală în timpul războiului civil din Siria, programe educaționale pentru fetele și femeile din Mali, a finanțat eforturile de conservare din bazinul amazonian. Capacitatea statelor din Sudul Global de a face față încălzirii globale și reformelor impuse de această schimbare este aproape inexistentă în afara unei substanțiale finanțări externe, iar USAID avea asemenea proiecte în derulare: panouri fotovoltaice în Kenya, instalații de captare și purificare a apei în Republica Centrafricană sau susținerea parcurilor naționale africane în protejarea numeroaselor specii aflate în pericol.
Nu e în interesul nostru național!
Așa a anunțat secretarul american de stat Marco Rubio, după ce a constatat că prioritățile USAID nu sunt destul de avantajoase pentru SUA. InterAction, o asociație a NGO-urilor americane, a declarat, în oglindă, că „femeile și copii vor face foamea, alimentele se vor strica în depozite, copii de vor naște cu HIV. Această suferință inutilă nu va face America un loc mai sigur, mai puternic sau mai prosper. Dimpotrivă, va alimenta instabilitatea, migrația și disperarea”.
Cum disperarea s-a instalat din primele ore după primirea notificărilor de anulare a finanțării, statele africane (dar nu numai) au început să caute soluții alternative. CDC — Centrul African pentru Controlul și Prevenirea Îmbolnăvirilor a lansat Fondul Epidemic African, menit să ofere finanțare în timp util tuturor statelor africane aflate în luptă cu diferite epidemii. Prima țintă este de 1 miliard de dolari, creând, în paralel, o rețea de alarmare și suport între toate aceste state. Prima experiență a fost criza virusului Marburg din Tanzania, țară care a primit, rapid, 2 milioane de dolari pentru a achiziționa laboratoare și a angaja specialiști în controlul și prevenirea extinderii epidemiei.
O altă soluție pe termen mediu și lung e transformarea nevoii de ajutor în cerere de tranzacții comerciale, țările africane urmând a-și dezvolta propriile politici comerciale din care să obțină finanțarea (în tot sau în parte) a proiectelor umanitare. Un sondaj afrobarometru recent, efectuat în 34 de țări de pe continent, a arătat că 65% din populație ar dori ca propriile guverne să finanțeze dezvoltarea economică a țărilor lor în baza resurselor de care dispun, în loc să le dea altora, care condiționează tot mai mult ajutorul umanitar sau împrumuturile externe. Ideea nu este nouă, avându-și originea în mișcările anti-coloniale ale secolului trecut. Acum, însă, pe fondul deciziilor și atitudinii MAGA, liderii africani încep să ia tot mai în serios problema auto-finanțării și a auto-determinării. Desființarea USAID „e semnalul ca Africa să se bazeze mai mult pe resursele ei”. S-a și argumentat că, în numeroase țări, fondurile ar fi ajuns la dictatorii centrali sau locali, mai puțin la populația înfometată, ocolind organismele de urmărire a ajutorului. Problemele fiind enorme, iar capacitatea de identificare a lor limitată de relieful și structura societală locală, era și normal să existe nemulțumiri și disparități. Dar africanii și-au amintit că „nevoia e mama inovației” și se ambiționează să reinventeze realitatea continentului prin forțe proprii, luând, uneori, exemplul Indiei. Dar dacă America va fi mare prin încălcarea tradiției sale de asistență umanitară, „Africa first” poate fi un răspuns pe măsură!
