Freidorful de care am vorbit în episoadele trecute este departe de a-și fi deșertat toate poveștile și legendele ce s-au țesut în jurul satului liber de la marginea Timișoarei. Satul de legumicultori și cărămidari, doar aparent fără mare însemnătate, a dat multe personalități de faimă unele chiar la nivel mondial.
Poate că nu există cineva cu cât de mică cultură cinematografică să nu a auzit de Johnny Weissmüller. A fost una din cele mai legendare figuri ale ecranului în perioada de glorie a filmului alb negru american.
Cu decenii în urmă copii se jucau mult mai liber pe maidane, șanțuri și pe malurile Begăi. Din timp în timp câte unul mai șmecher încerca un strigăt gutural auzit în filmele de aventuri. Sigur că nu le reușea prea bine dar tot era un semn de mare bărbăție să încerci acel strigăt făcut celebru de Tarzan omul maimuță.
Peste timp avea să se dovedească că țipătul ce băga în sperieți dușmanii și aduna jivinele junglei nu provenea deloc din Africa și de fapt nu însemna nimic deosebit. Era fabricat în studio de sunetiști cu experiență ce au mixat diverse sunete și le-au redat cu diverse viteze și în sens normal dar și invers până le-a reușit strigătul emblematic. Și asta într-o perioadă când nu exista tehnica digitală nici măcar în laboratoarele militare.
Important este că majestuosul strigăt a rămas lipit de figura charismatică a lui Johnny Weissmüller pentru totdeauna. Chiar și peste decenii la înmormântarea acestuia pe coasta mexicană de pe malul Pacificului a răsunat strigătul simbol. Că doar unul a fost Tarzan „cel adevărat” ce înota cu viteza unui delfin.
Dar cum a ajuns la faima mondială prin intermediul studiourilor californiene un tânăr sportiv pe deasupra și emigrant ce a venit pe lume în satul de la doi pași de cetatea Timișoarei?
Actele oficiale spun că Johnny Weissmüller, născut Peter Johann Weissmüller a venit pe lume la 2 iunie 1904 în Freidorf. Dar și cu acest nume sunt mai multe variante demne de a stârni interesul. Vom explica pe scurt câteva variante ale numelui.
Se cunosc cu exactitate datele părinților săi ce au fost lucrători simpli cu un trai destul de modest. Tatăl său pe nume Petrus Weissmüller era un fiu de paore din localitatea Variaș ce au venit mai aproape de oraș să se căpătuiască. A muncit pe unde a apucat mai cu seamă ca lucrător cu ziua. În diferite prilejuri este consemnat fie ca zilier țiglar la diversele ateliere de cărămidă, fie ca agricultor zilier. Probabil că le făcea pe ambele în funcție de sezon.
Peter (Petrus) era un văduv tânăr ce a rămas fără prima soție și copii ce i-a avut cu acesta. A mai încercat o nouă căsnicie cu Elisabeth născută Kersch provenind dintr-o veche familie a Freidorfului. Elisabeth Kersch (Weissmüller) era lucrătoare la Fabrica de Tabac din Iosefin de pe malul Begheiului în perioada de maximă înflorire a acesteia.
Deși părinții au declarat copilul ca fiind Johann așa cum suna firesc în limba lor. Dar părintele Vendelinus de la parohia Sfântul Rochus din Freidorf a consemnat naștere lui János conform normelor ce obligau maghiarizarea tuturor numelor naționalităților etnice. Era o măsură ce decurgea din Legea nr. XLIV din 1868 numită în mod ciudat și împotriva evidențelor ca fiind a „egalității tuturor naţionalităţilor”! Deci numele oficial al actorului era János Weissmuller.
În alte acte mai apare și ca Jonas. În mod evident asta este doar o greșeală de transcriere. Oricum familia de oameni simpli Weissmuller au continuat să-l alinte pe cel mic cu numele de Hansi (diminutiv al lui Johann).
Mulți zeloși și patrioți locali de ocazie nu pierd timpul degeaba și preamăresc apele din jurul Freidorfului. Că aici ar fi învățat să înoate celebrul sportiv. Nimic mai fals. Micuțul nu a apucat să încerce nici o baltă și nici apa mâloasă din Bega. La doar jumătate de an toată familia avea să emigreze peste Atlantic pentru totdeauna. cu sprijinul unei rude de-a lor ce se stabilise în Statele Unite.
Cumva, cu destule eforturi financiare au reușit să ajungă la Rotterdam și pe 14 ianuarie 1905 s-au îmbarcat pe nava S.S. Roterdam a companiei Holland-America Lines. După două săptămâni au văzut în zare tărâmul făgăduințelor.
Nu este deloc cert dacă au dorit să muncească pentru a aduna ceva bani pentru a se întoarce și să cumpăre pământ la ei acasă în Banat cum au făcut mulți țărani săraci în acei ani sau de la început erau hotărâți să nu se mai întoarcă. Cu ajutorul cumnatului familiei ce le-a finanțat călătoria au găsi un nou cămin în satul Windber din Somerset County în statul Pennsylvania unde seniorul familiei va intra în mină pentru un salariu mai bun.
Aici în Windber avea să se nască un al doilea fiu al familiei ce se va numi Peter (ca tatăl său) botezat la biserica romano-catolică din localitate. Tocmai de la diferența mică dintre cei doi frați de doar un an și trei luni avea să se aleagă Johnny cu al doilea prenume de Peter.
Devenit sportiv cunoscut cu performanțe ce promiteau mult avea să fie învățat de un antrenor să folosească certificatul de naștere al fratelui mai mic ce avea avantajul de a se fi născut pe pământ american. Dacă ar fi mărturisit că era născut în Austro-Ungaria ar fi avut de luptat cu multe încurcături birocratice mai cu seamă că Imperiul bicefal tocmai se destrămase și s-a aflat în tabăra adversă Statelor Unite în prima mare conflagrașie mondială. Așa a devenit Janos Weissmuller cunoscut ca Peter Johnny Weissmuller cu un act al mezinului familiei.
De fapt el însuși a declarat cu un prilej că este născut la Windbear pentru simplificarea demersurilor pentru înscrierea în lotul olimpic american. Abia mai tîrziu când era deja vedetă cunoscută în toată lumea și-a asumat adevăratul loc al nașterii.
După câțiva ani întreaga familie se mută în Chicago într-un cartier de șvabi emigranți. Tatăl său avea să lucreze într-o fabrică de bere iar mai apoi s-a ocupat de o brutărie. Tânărul Johnny a abandonat școala pe la 12 ani și a lucrat zilier pe la diverse mici afaceri. Se pare că avea oarecare talent la cântat dacă a participat la câteva concursuri ce aveau să-i pregătească glasul pentru mai tîrziu.
Și mezinul Peter avea să fie un bun sportiv. A dat lecții de înot și a lucrat ca salvator pe plajele din Chicago. Peste ani va urma o carieră deloc ușoară de stuntman în studiourile de la Hollywood. În acei ani de început ai filmelor de acțiune asta însemna un actor de scene riscante și foarte grele din punct de vedere fizic. Echivalentul a ce se înțelege azi prin scene de cascadorie.
Poate din cauza vieții deloc ușoare și pline de privațiuni în copilărie Johnny era un băiețaș fragil și predispus la boli. Poate era și o tară a familiei dacă amintim că mai mulți frați născuți în Banat au pierit de mici de diverse boli. Un medic ce avea să-l consulte a apreciat că nu va prinde 30 de ani dacă nu face ceva cu stilul de viață.
Medicul a îndemnat copilul să facă sport pentru a se întrema, cu precădere înot. Asta a dus la o dezvoltare armonioasă a adolescentului ce a crescut mult și a devenit musculos. Nu a învățat înotul în Bega cum cred unii, ci în marile lacuri americane și în bazinele amenajate pentru sport.
Ca adolescent a concurat pentru echipa Liceului Tehnic Lane, dar nu există consemnări că l-ar fi absolvit. În timp ce lucra ca operator de lift la Illinois Athletic Club, Weissmuller a intrat în vizorul antrenorului de înot William Bachrach.
Dacă cineva are îndoieli despre capacitățile fizice ale lui Johnny este suficient de adăugat că a deținut nu mai puțin de 67 de titluri mondiale. Performanță aproape imposibil de egalat nici măcar acum în zilele noastre cu tehnologiile de antrenament moderne. Dar a fost și de 52 de ori campion național al USA. În întreaga sa carieră și-a adjudecat TOATE recordurile de la stilul liber la toate probele de la 100 de yarzi până la jumătatea de milă. De fapt numărul real al recordurilor este greu de estimat. În acele vremuri nu toate concursurile erau cronometrate ofical sau înregistrate în acte ale federației de specialitate. Ca să fie totul și mai dificil trebuie spus că adeseori se concura în ape libere nu doar în bazine amenajate și acoperite sau cu temperatura strict controlată.
Pentru prima oară la vârsta de 17 ani a ajuns campion american la 50 de yarzi liber,. În același an, el a marcat primul său record mondial în 1: 27,4 minute peste 150 de yarzi la stilul liber pe care avea să-l și dezvolte în manieră proprie. La începutul anilor 1920, el și-a dezvoltat propriul stil de înot și a preluat așa-numitul „crawl american” dezvoltat anterior de Charles Daniels pe care l-a desăvârșit. În egală măsură era și un bun specialist al stilului spate.
Recordul mondial la 100 metri liber aparținea al lui Duke Kahanamoku o adevărată vedetă a înotului din prima parte a secolului al XX-lea., dar, indiscutabil, a dominat perioada sa și greu se găsea câte un competitor să-l poată întrece. De fapt în concursuri oficiale nu a fost învins niciodată în întreaga carieră.
A rămas în istoria sportului ca cel ce a reușit pentru prima dată să parcurgă 100 de metri în mai puțin de un minut. Pe data de 9 iulie 1922 (la doar 18 ani) Weissmuller a stabilit în Alameda, California, recordul în doar 58.6 secunde. Să nu uităm că se înota cu costume întregi asemănătoare cu al fetelor de azi fabricate din lână sau bumbac ce se îngreunau mult în apă. Nu existau materialele sintetice ce te ajută la o înaintare lină prin bazin. Iar bloc starturile ce ajută la elanul intrării incă erau o raritate și nu erau acceptate unanim la toate concursurile.
Marea afirmare internațională avea să vină la Paris la Jocurile Olimpice de vară din 1924. A reușit să câștige cinci medalii de aur la înot. Dar nu s-a dat în lături să intre în bazin și cu echipa de polo a Statelor Unite cu care a reușit un prestigios loc trei (bronzul). Ca vedetă a lotului american trebuia să dea un exemplu și la polo unde era membru de bază.
Patru ani mai târziu, la Jocurile Olimpice de Vară de la Amsterdam din 1928, el a câștigat încă două medalii de aur. În această perioadă, Weissmuller a devenit un entuziast admirator al viziunilor holistice ale stilului de viață ale lui John Harvey Kellogg privind nutriția și exercițiile fizice. A doborât noi recorduri după adoptarea stilului vegetarian impus de teoriile lui Kellogg.
În 1927, Weissmuller a stabilit un nou record mondial de 51 de secunde la stilul liber pe 100 de metri, care a rămas în vigoare timp de 17 ani. El a mai îmbunătățit recordul la 48,5 secunde la Billy Rose World’s Fair Aquacade în 1940, la vârstă de 36 de ani, dar acest rezultat nu a fost recunoscut de forurile sportive deoarece se considera că a concurat ca profesionist. Pe atunci se făcea această delimitare ce a lovit în mulți sportivi ce au pierdut bani și cariere.
Ca o recunoaștere fără echivoc a performanțelor sale, în 1950, a fost selectat de Associated Press drept cel mai mare înotător din prima jumătate a secolului XX.
Despre cum a devenit cel mai bun înotător plecat din Freidorf, cel mai adevărat Tarzan al istoriei filmului și ce cacealma a luat fiul acestuia de la autoritățile timișorene vom mai vorbi în alte episoade ce vor urma.