Limba chineză nu este un simplu idiom, canal de comunicare sau dicționar activ. Este, precum puține altele în istoria lumii, sinteza unei culturi societale, a unor norme și priorități pe care nici cele mai avizate cursuri în domeniu nu le pot transmite, cu acuitate, străinilor. Nici nu e nevoie, ar spune reprezentanții Partidului Comunist, în aplauzele masei corect (politic!) educate. La limita înțelegerii, fiecare limbă (națională) ar trebui să poarte cu sine identitatea nației în cauză și ar trebui, prin barajul lingvistic natural, să definească diferența între informația publică și acele detalii care se dezvăluie doar avizaților rafinați, născuți și crescuți în respectivul leagăn. Esența naționalismului european, provenind din uniformizarea educației și a publicațiilor, funcționează în lumea chineză la o scară greu de imaginat, protejând „limba chineză” de „dialectele societale” inevitabile atunci când ne referim la o populație imensă, răspândită, firesc, pe un teritoriu oarecum comparabil. Înainte de a-mi reproșa faptul că, la nivel strict filologic, există zeci de dialecte ale chinezei oficiale, vom avertiza că aici nu ne referim strict la acest aspect, ci la ansamblul de instituții, cutume, norme scrise, impuse ori subînțelese, tradiții culturale, morale sau economice care subîntind modul de gândire și acțiune politică a celor cu pașaport chinezesc. Dialectele pur lingvistice oricum depășesc capacitatea majorității europenilor de a se apropia de abecedar, însă „dialectele” culturii instituționale sunt încă și mai bine camuflate. Politica lor expansionistă, fie și sub umbrelă economică, vastul teritoriu ocupat ar fi trebuit să ne permită sesizarea varianțelor, devierilor, aproximărilor, așa cum reușim să identificăm în cazul altor culturi non-europene. Aici, însă, cadrul conceptual este atât de clar definit, încât detaliile ne scapă asemeni alternanțelor fonetice.
De ce ar trebui să fie o problemă deschiderea unei universități chineze la Budapesta? Într-o lume globală, aflată într-o tot mai strânsă interdependență, asemenea rarități poate ar trebui salutate și protejate. Și, totuși, de ce oare toată procedura, deja în curs de derulare, a ridicat atâtea temeri și a hrănit critici peste critici? Vom spune în treacăt că o parte a societății maghiare încă mai compară viitoarea secție a Universității Fudan cu Universitatea Central Europeană, care a avut, timp de 30 de ani, aproape întregul campus în capitala Ungariei. Însă, dincolo de nostalgii și reproșuri, perspectiva deschiderii universității chineze depășește, cu mult, nu doar bugetul fiscal al țării vecine, cât și bugetul de înțelegere și acceptanță a societății însăși.

Universitatea Fudan

Ca instituție de învățământ superior, Universitatea Fudan, acum cu sediul principal în Shanghai, a fost înființată, în urmă cu mai bine de un secol, de către un preot iezuit chinez, Ma Xiangbo (în 1902). Cum învățătura catolică avea să intre repede în contradicție cu ideologia imperialistă chineză, preotul a fost forțat să părăsească fostul observator catolic din Xujiahui și să găsească o locație mai sigură pentru, pe atunci, singura universitate privată din țară. Și s-a refugiat la Shanghai, provincia Wusong, unde instituția ființează și azi. A început cu școala de medicină pentru a se extinde, în timp, spre alte specializări. Cele mai căutate și bine cotate internațional sunt ingineria și relațiile internaționale. Aici începe latura culturală a argumentării în favoarea aducerii acestei instituții la Budapesta, accentuându-se atât clasarea internațională, între primele 40 de universități, mult peste majoritatea instituțiilor din Uniunea Europeană, cât și faptul că, fiind specializări tehnice, nu vor implica aspecte ideologice sau propagandistice. În plus, subliniază László Palkovics, Ministrul Inovației si Tehnologiei de la Budapesta, prezența unui campus Fudan în Ungaria va fi un real beneficiu atât pentru economia țării, cât și pentru mediul academic pe care îl va impulsiona grație prezenței aici a unui alt tip de profesori și studenți, grație concurenței create și a libertății studenților de a opta pentru o formă de educație sau alta. Cifrele prezentate pe site-ul universității diferă de datele oferite de media maghiară, respectiv între presa puterii și cea a opoziției de la Budapesta. Vom alege, astfel, cifrele cele mai mici, pentru a putea spera la un dram de obiectivitate. Se vorbește despre un număr de peste 2.000 de profesori, între care 34 de membri ai Academiei Chineze de Științe, și peste 30.000 de studenți care ar învăța, acum, în cele patru campus-uri deschise în China. Numele însuși al universității este unul purtător de simboluri, Fudan fiind asocierea a două cuvinte, fu (revenire), dan (zori), transmițând bucuria luminii de dimineață. Se cuvine astfel să deducem că deschiderea primului campus în afara Chinei aduce zorii zilei pe meleaguri „est-europene”, începând cu Ungaria. Aici urmează a veni profesori (în special chinezi), precum și studenți din întreaga lume, aflați în căutarea zorilor cunoașterii, dar care, primind educația specifică, ar urma să impulsioneze și mai mult diplomația și influența chineză pe planetă. Cum anul acesta Partidul Comunist Chinez sărbătorește 100 de ani de la înființare, președintele Xi Jinping s-a adresat în special lumii academice încurajând-o să formeze „constructori și urmași loiali cauzei socialismului”. Așadar, precum spunea ministrul Palkovics, nu va fi niciun fel de influență politică! Cum e și firesc, jurnaliștii și analiștii nu pot să nu observe aversiunea regimului Orbán față de orice ingerință politică, de vreme ce a înlăturat Universitatea Central Europeană care făcea propagandă pentru gândirea critică, domnia legii și drepturile omului, respectiv a „privatizat” anul trecut Institutul de Teatru și Film, care, la rândul său, asigura o educație incorectă politic noilor generații de artiști. Cu siguranță, strategia Universității Fudan de a desfășura seminarii socratice, ce încurajează gândirea liberă și interogarea continuă (Palkovics) va fi un „mare salt înainte”. Amintim că și celebra Academie Maghiară de Științe a fost restructurată, astfel încât lumea ademică este, acum, deplin pregătită pentru noua reformă educațională.
„China reprezintă Steaua Polară ce va ghida economia mondială pentru viitoarele decade”, avertiza Viktor Orbán în 2017, în timpul unora dintre negocierile cu oficiali chinezi. Proiectul deschiderii unui campus Fudan în Europa face parte din Inițiativa Centură și Cale (Belt and Road), cel mai mare proiect de țară al Chinei din perioada modernă, vizând exportul de tehnologie, forță de muncă ieftină și construcții de infrastructură pe întreg continentul euro-asiatic, precum și în Africa și Oceania, exportând totodată „limbajul chinezesc” al modului de a încheia și derula afaceri.

Achiziții publice și mai puțin publice

Din cele publicate de presa de opoziție maghiară, aflăm că datele reale sunt secretizate, asemeni celor referitoare la reconstrucția de către chinezi a autostrăzii Budapesta – Belgrad. Cu toate acestea, unele cifre au ieșit la iveală și urcă spre suma de 1,5 miliarde de dolari ce se vor investi în noul campus. Dintre aceștia, 1,25 miliarde vor reprezenta un împrumut de stat făcut de Ungaria de la Banca de Dezvoltare a Chinei. Ministrul Palkovics anunță cu mândrie faptul că aceeași sumă de 1,5 miliarde de euro, de data aceasta, este așteptată să vină prin Fondul European de reconstrucție și rezieliență pentru toate universitățile maghiare la un loc.

Construcția campusului a aprins spiritele și mai mult. În urmă cu câțiva ani, guvernul maghiar visa să poată candida pentru organizarea Jocurilor Olimpice de Vară și doar puternica opoziție internă a subminat proiectul. Era acolo vocea politicienilor și cea a mediului de afaceri, a cetățenilor și a presei, încă neîmblânzite în primăvara anului 2017. În locul satului olimpic s-a promis, apoi, construirea unui modern campus studențesc pentru toți studenții universităților maghiare din capitală, dotat cu toate facilitățile necesare. Or, în plină pandemie și, respectiv, în plin efort de schițare a acestui campus, guvernul a „relocat” amplasamentul din dosarul intern spre folosința partenerului chinez, studenții maghiari mai având de așteptat un termen nedefinit. Acolo, pe terenul ce le era destinat, vor veni muncitori chinezi, neapărat cu materie primă importantă din China, și vor construi, pe banii guvernului maghiar, o universitate chineză. Firma constructoare se numește CSCEC — China State Construction Engineering Corporation și, după cum afirmă presa de la Budapesta, figurează pe lista neagră a guvernului american pentru legăturile strânse cu Armata Populară de Eliberare. Mai mult, a fost acuzată de spionaj în mai multe țări în care a preluat proiecte de infrastructură, din Australia în Etiopia, Malaysia sau Pakistan, fiind chiar interzisă în numeroase țări.

Dincolo de zâmbetele de protocol, există o firavă opoziție parlamentară care, însă, nu a primit răspunsuri la întrebările legate de acest mega-proiect, nici sub aspectul detaliilor negocierilor și nici măcar al persoanei care reprezintă Ungaria în negocieri sau al modului în care se speră (?) cumva recuperarea imensului buget ce va merge spre Fudan, în loc de a susține renovarea universitățile naționale. Aflăm însă că, în urmă cu doi ani, în 2019, Universitatea Corvinus a încheiat deja un protocol de colaborare cu Fudan pentru realizarea în Budapesta a unui program MBA (master în gestionarea afacerilor), aflat deja în derulare. La Corvinus, conducerea este una foarte apropiată de universul lui Viktor Orbán cu care colaborează fructuos de mai multă vreme. Necazul cel mare este că, dacă aici, „la porțile Orientului, totul e luat în derâdere”, Partidul Comunist Chinez nu are timp de pierdut și a primit drept țintă anul 2024 (!!!) pentru inaugurarea campusului și a primelor linii de predare. De fapt, nu dragostea pentru „perla Dunării”, cum e numită Budapesta, nu aici stă ambiția lor, ci dorința de a pătrunde cât mai repede pe piețele europene. Dar, de aici încolo, intră în discuție și serviciile de contrainformații maghiare, servicii care au avertizat de nenumărate ori asupra riscului de securitate națională pe care îl reprezintă deschiderea acestei universități. Cu atât mai mult cu cât secția cea mai importantă, prezumtiv cea mai atractivă, va fi cea de diplomație și relații internaționale. Cum Fudan a deschis, în 2011, în Shanghai, o școală specială pentru spionaj, iar Camera Comunelor de la Londra a avertizat deopotrivă guvernul și mediul academic cu privire la campaniile de intimidare, de furt intelectual și cenzură a anumitor teme/domenii considerate tabu de către forțele de propagandă (cf. direkt36.hu). Este ușor de înțeles cum privește opinia publică avizată din Ungaria venirea „zorilor” chinezi. Se amintește și faptul că, atunci când Uniunea Europeană adopta restricții împotriva guvernului chinez, în baza încălcării flagrante de către acesta a drepturilor omului pentru comunitățile de uyguri, Ungaria a fost singura țară care a criticat Bruxelles-ul și a luat partea Chinei. În ciuda eforturilor maghiare, Beijing-ul vede Budapesta ca un membru NATO, nu atât de simplu de folosit și abuzat precum țările Asiei de Sud-Est. De aceea, pentru siguranță, compania Zhenhua Data, parteneră a armatei chineze, a fost descoperită de forțele de securitate maghiare colectând informații despre elita politică maghiară, incluzând unul dintre copiii lui Orbán, și a fost interceptată urmărind oficiali americani și spionând afaceri rusești.

Așadar, Universitatea privată Fudan aduce zorii unei noi ere, nu neapărat consonante cu ceea ce așteaptă societatea maghiară. În spatele performanței academice și a intențiilor de cooperare științifică stă un proiect macabru de îndatorare a Ungariei pentru a face loc, în inima țării, unei instituții poate cu dublă misiune și cu o forță de penetrare socială greu de anticipat. Cum spuneam, limba chineză pare dificilă când o privim cu ochi europeni, dar adevărata limbă a culturii instituționale chineze include jocul dublu, sume imense, acuze de corupție și spionaj internațional. Oare merită sacrificată o tradiție științifică robustă și recunoscută de dragul „deschiderii spre est” a politicii maghiare și a bucuriei de a evita constrângerile europene?