Cunoscutul proiect al președintelui Xi Jinping, Belt and Road Initiative (Initiativa Curelei și a Drumului), a ajuns la aniversarea a zece ani de funcționare și a invitat un număr impresionant de lideri politici, oameni de afaceri și juriști la Hong Kong, pentru cel de-al optulea summit. Pe site-ul specific se vorbește despre aproape 6.000 de participanți, dintre care 90 de oficiali politici. Proiectul are ca scop extinderea piețelor de desfacere a produselor chineze peste tot în lume, cu precădere în Asia, Africa și Europa. În acest scop, prima etapă a prevăzut dezvoltarea infrastructurii de transport și comunicații, urmărind să lege țările incluse în proiect. Amintim aici construcția sau renovarea de porturi, autostrăzi, aeroporturi, platforme de comunicații. De aici, numele Inițiativei, desemnând, practic, căi navale (Belt/cureaua de „centură”) și rutiere (Road/drum, autostradă). În treacăt amintim și faptul că această inițiativă nu a fost primită cu bucurie chiar peste tot, intenția de a domina economiile țărilor de destinație fiind evidentă. A lucrat și teama că forțele (foste?) coloniale europene vor fi înlocuite cu Beijing-ul, capturând și exploatând intensiv resursele naturale ale multor țări sud-asiatice și/sau africane. O altă problemă care a ridicat, în timp, mari dezbateri a fost dorința și disciplina Chinei în a respecta (sau nu) legislația internațională și cea regională, predilecția de a face afaceri fără condiționări politice sau fiscale, urmând ca efectele să apară atunci când prejudiciile sunt greu de reparat sau de înlocuit. China a știut de la început că multe țări au întârzieri masive în modernizarea infrastructurii, precum și mari neajunsuri economice, astfel încât s-a prezentat drept salvatoarea acestora, prin oferte investiționale greu de refuzat. Acestea urmau să creeze locuri de muncă sigure, pe termen mediu, cel puțin, perspective de dezvoltare și, implicit, o ridicare a nivelului de trai pentru mulți locuitori de-a lungul Noului Drum al Mătăsii, așa cum mai este cunoscută inițiativa. În estul Africii, precum și în Malaysia au avut loc ciocniri importante între mentalitatea locală, sistemul juridic aflat în uz și practicile chinezești, ducând la închiderea sau suprimarea unui număr impresionant de șantiere. Cu toate acestea, proiectul BRI (Belt and Road Initiative) a mers mai departe într-un ritm și în dimensiuni tipic asiatice: mii de kilometri de autostradă, sute de firme, bănci cu profit amețitor. România a fost, și ea, la un pas de a fi capturată de proiect dar, de data aceasta, fragmentarea clasei politice și a lumii de afaceri au prevenit dezastrul.

Ungaria, însă, nu se poate lăuda la fel. Viktor Orbán, manager național, a decis că BRI este și trebuie să fie alternativa la Uniunea Europeană care pune prea multe întrebări și restricții. Cu un elan „suveranist”, s-a predat lui Xi Jinping de la care așteaptă o mega-autostradă Budapesta-Belgrad, cooperare în dezvoltarea centralei nucleare de la Pacs, investiții, burse, cooperare „culturală”. Forțând Universitatea Central-Europeană să se mute la Viena, Orbán Viktor aduce Universitatea chineză Fudan în Budapesta, pentru a forma specialiști în business și inginerie. Aproape nimic nu ar fi chiar dezastruos, până aici, dacă firmele chinezești ar respecta, cel puțin pe teritoriul Ungariei, exigențele pieței europene. Specialiștii spun că nu se întâmplă așa ceva, iar sumele cu care s-a împrumutat guvernul maghiar ar fi nejustificat de mari. Desigur, magia participării la un mega-proiect global lucrează neobosit și hilar în același timp, Ungaria nefiind nici pe departe un partener economic comparabil cu giganții asiatici (onești sau nu). Se mai adaugă și distanța imensă dintre Ungaria și nucleul proiectului, astfel încât costurile și motivațiile se distorsionează pe drum. Nu se poate explica economic ce profit suficient de consistent poate fi obținut de Budapesta dintr-o cooperare peste mări și țări, dar cert e că, prin efortul premierului maghiar, China și-a consolidat un picior de pod pe malurile Dunării. Indiferent că vorbim despre tehnologia digitală, despre spionajul economic la nivel european sau despre cine știe ce alte nefăcute care sperie mintea est-europeană, în imaginarul lui Orbán prezența chineză în Ungaria este o formă de protest împotriva restricțiilor impuse de Bruxelles față de nesfârșitele derapaje ale guvernului pe care îl conduce. Acesta a fost — pesemne — cel mai important motiv pentru care, alături de ministrul său de externe, Péter Szijjártó, a luat drumul… mătăsii pentru a participa la summit-ul de la Hong Kong. Desfășurat între 13 și 15 septembrie, acesta a fost un prilej excepțional pentru ca președintele Xi Jinping să mai presteze un exercițiu de retorică diplomatică, arătând lumii (gură-cască, nu?) ce relații minunate de colaborare operează între China și regiunea (încă) autonomă Hong Kong. Urmărind lista vorbitorilor identificăm o serie de oficiali din ministerele chineze și din administrația Hong Kong, precum și o sesiune în plenul summit-ului special, dedicată relațiilor economice dintre cele două părți. Nimic greșit până aici, cu precizarea că detaliile acestor relații ne scapă și ar putea fi identificate abia de cunoscători foarte experimentați în soft-power-ul chinez. Nu avem asemenea ambiții. Întrebarea este ce caută Ungaria în tango-ul dintre Beijing și Hong-Kong, în ce măsură firmele maghiare ar reuși să aibă vreo influență sau dacă disputa celor doi uriași ar putea scoate Ungaria din inflație și criza economică.

La ora la care lumea occidentală este preocupată deopotrivă de războiul din Ucraina și de atrocitățile incursiunilor Hamas în Israel, o simbolică „diplomă de participare” la un summit preponderent asiatic (prin participare, interese ori finanțare) este destul de deplasată. Aflăm aceasta și din reacția ambasadorului american la Budapesta, H.E. David Pressman, revoltat nu neapărat de un summit economic (dacă ar fi fost doar atât), cât de participanții de rang înalt cu care avea să se întâlnească Viktor Orbán. Între aceștia, evident, niciun lider din Europa, prea puțini din Asia Centrală și nimeni măcar din America Latină! O putem vedea și din poza de familie, în care mai mulți lideri politici participanți la summit salută „națiunile”, iar Orbán, în plan secund, pare mai fericit decât a fost la orice summit european din ultimii ani. În plus, premierul maghiar a avut bucuria de a-l reîntâlni pe Vladimir Putin (sau o dublură a acestuia, cum spun clevetitorii media), a avut șansa de a-l asculta pe Serghei Lavrov și a se umple de promisiuni legate de livrările de gaz pentru iarna care vine. Mai precis, a călcat total în picioare imaginea Ungariei pentru a o vinde pe energie (deloc) ieftină, livrată prin conductele din Bulgaria. Cel puțin așa i s-a promis. „Ungaria nu a intenționat niciodată să înfrunte Rusia. Ba dimpotrivă, a încercat mereu să extindă legăturile cu Moscova”, i-ar fi mărturisit Viktor Orban lui Vladimir Putin (Tass). Cu atât a rămas din protestul vehement pe care l-a exprimat, în tinerețe, în Piața Eroilor din Budapesta, cu ocazia reabilitării lui Nagy Imre și a guvernului său.

„Liderul Ungariei alege să fie alături de un om ale cărui forțe sunt responsabile de crime împotriva umanității în Ucraina și este singurul dintre aliații noștri. În timp ce Rusia lovește civilii ucraineni, Ungaria pledează pentru afaceri”, a scris David Pressman pe contul său de Twitter.

Ceea ce nu a spus domnul ambasador putem sublinia noi, cu mai multă libertate de speculație sau de informare de pe „surse”. Atitudinea de frondă a lui Viktor Orbán a fost, la un moment dat, o pată de culoare pe monologul european al resemnării sau al ascunderii disensiunilor în spatele ușilor închise. „Risca” să devină o voce a contestației status-quo-ului, alături de Salvini, Jensa, Fico și Kaczynski. Dar așa ceva se întâmpla cu mult înaintea unor evenimente cruciale: pandemia, războiul din Ucraina, atacurile Hamas. Orice revoltă are farmecul ei, dacă nu devine, cu premeditare, o negare a tuturor și a tot, de dragul de a rămâne în afara unui joc. Recentele alegeri parlamentare din Slovacia și Polonia i-au readus la putere un aliat, pe Robert Fico în Slovacia, dar și o opoziție puternică în Polonia. Cum Jaroslaw Kaczynski, vrând-nevrând, își face calculele pentru a intra în opoziție și cum, chiar și cu PiS, Polonia era deja în contradicție radicală cu Ungaria pe tema ajutorării Ucrainei, de acum Orbán nu va mai avea dialog cu Varșovia. Dimpotrivă, se pregătește o propunere de suspendare a Ungariei din Grupul de la Vișegrad, până ce Orbán își va revizui politica (oare?) sau până ce societatea maghiară va reuși să aducă la putere un alt premier. Dacă Uniunea Europeană a blocat fondurile de reconstrucție și reziliență pentru Budapesta, NATO nu are aceste pârghii de control și se confruntă cu un pericol suplimentar conflictelor care ard la frontierele țărilor membre: Ungaria. Un motiv în plus pentru îngrijorarea americanilor și pentru summit-ul recent al miniștrilor de externe din țările NATO. Ar fi fără precedent suspendarea unei țări membre, dar nici nu se poate continua, în vremuri de războaie deschise, cu un partener care dă fuga la Hong Kong spre a da mâna cu Vladimir Putin și cu Ji Xinping. Obligatoriu de remarcat faptul că Rusia, prin care încă nu trece Belt and Road, a avut statut de invitat de onoare! Alături de Vladimir Putin și Lavrov, au participat oficiali din Arabia Saudită, Egipt, Kazakhstan, Malaysia, Thailanda, Vietnam.

Ce a mai „obținut” Viktor Orbán? Banca ICBC — Banca Industrială și Comercială a Chinei i-a făcut premierului numeroase propuneri privind obligațiuni în yuani, decontări internaționale în monedă chineză, investiții în infrastructură, ecologie, comerț online, care, dacă se vor materializa, vor subordona imens economia fragilă a Ungariei față de politicile financiare ale Chinei. Banca în cauză, se arată în mediul on-line, are peste 400 de filiale în mai mult de 50 de state, între care Ungaria ar fi puțin mai mult decât un fir de nisip (probabil). Moneda în care a plătit toate aceste favoruri a fost refuzul (veto-ul) exprimat de Orbán în aprilie 2011, cu ocazia Consiliului European în care se dezbătea și vota o rezoluție critică la adresa Chinei, cu privire la încălcările flagrante ale drepturilor omului în regiunea Ujgură, precum și la reducerea treptată a libertăților pe care le promisese în Hong Kong, cu precădere cele privitoare la libertatea de exprimare, respectiv la neintroducerea pedepsei cu moartea în regiunea autonomă. Prin opoziția Ungariei, Uniunea Europeană a fost lipsită de cel mai elementar mecanism de a se poziționa față de politicile chineze. Or, față de o asemenea respingere continuă a tuturor proiectelor europene, e greu de prevăzut statutul Budapestei în perioada imediat următoare, cel puțin până la încheierea războiului din Ucraina și implementarea unor reforme complexe în Ungaria.

Belt and Road Initiative

Dincolo de această excepție care a oripilat Occidentul și a măgulit Orientul, summit-ul a reprezentat o reușită a promovării Chinei drept un investitor global, preocupat de binele planetei, dispunând de parteneri extrem de puternici și bine motivați. Prima secțiune de dialoguri politice a fost dedicată potențialului economic al Orientului Mijlociu, în „numele” căruia au vorbit reprezentanți ai Arabiei Saudite și Egiptului. A urmat o altă secțiune, dedicată analizei realizărilor din cei zece ani ai Inițiativei BRI, în cadrul căreia laudele au venit de la ministrul de externe maghiar, Péter Szijjártó, și de la oficiali din Vietnam și Malaysia. După un discurs al secretarului general ASEAN (Asociația de Cooperare din Asia de Sud-Est), H.E. Dr. Kao Kim Hourn, a fost rândul întâlnirilor dintre oamenii de afaceri să discute rolul Hong Kong-ului pe piața globală și în cadrul BRI, cooperarea în planul dreptului internațional (?), energia și utilitățile publice, infrastructura digitală, analiza de risc pentru afacerile din țările proiectului BRI, infrastructura de transport, în special industria aeronautică și dezvoltarea aeroporturilor. Se estimează că au fost încheiate peste 800 de contracte bilaterale, cea de-a doua zi fiind destinată exclusiv acestor aranjamente. În paralel a avut loc și un summit al tinerilor ce au beneficiat, în cei zece ani ai Inițiativei, de burse generoase. Rolul lor a fost nu doar de a compara cele știute cu rapoartele prezentate de oamenii de afaceri, ci și de a participa la dezbateri sau de a realiza traducerile simultane în engleză sau putonghua.

În intervenția sa on-line, vicepremierul chinez Ding Xuenxiang a lăudat participarea activă a Hong Kong-ului în domenii precum serviciile IT, financiar, juridic sau aviatic. „Susținem Hong Kong-ul în a-și păstra statutul său unic. Vom păstra un mediu de afaceri liber și deschis, vom menține sistemul de drept common law (britanic) și vom extinde rețeaua noastră internațională pentru a consolida rolul acestui oraș în cadrul Belt and Road Initiative.” Așa să fie, și nu doar în declarații! Motto-ul întregului eveniment a fost „Prosperitate într-un deceniu de cooperare”, iar dincolo de problemele regionale, Xi Jinping chiar se poate mândri cu această ofensivă investițională în afara Chinei, cu precădere în relațiile cu Africa de est și Asia de sud-est. Dincolo de controverse și cultura juridică problematică pentru lumea occidentală, China a propus un model de dezvoltare globală în care investește tot ceea ce poate. Ar fi mult mai interesant dacă Europa ar avea o propunere alternativă de anvergură comparabilă, propunere care să atragă și Ungaria și să reprezinte o poveste reușită.