Fiind impllicați în tot ce ține de bunul mers al orașului nostru cei ce doresc schimbarea, sub USR, au observat unele discrepanțe în administrarea fondurilor Asociației ce va coordona Capitala Culturală în anul 2021. Iată ce cred că nu este în regulă.
Încă din 2017, Asociația Timișoara Capitală Culturală Europeană și-a luat angajamentul de a-și respecta principiile de transparență asumate în dosarul de candidatură și de a publica rapoarte financiare pentru sumele de bani publici cheltuite. În aceste rapoarte, Asociația trebuia să dezvăluie cetățenilor proiectele derulate, contravaloarea acestora, dar mai ales impactul acestor proiecte pentru public și mediul cultural și modul în care au fost selecționate. Această promisiune a fost reiterată atât în 2018, cât și în acest an, dar a fost încălcată de fiecare dată.
Nici astăzi nu avem un raport detaliat pentru 10 milioane de lei, bani de la bugetul local al Municipiului Timișoara, cheltuiți de Asociație din 2017 și până acum. Pe măsură ce ne apropriem de 2021, e nevoie de o evaluare corectă și transparentă a sumelor pe care autoritățile le investesc, mai ales a criteriilor de alocare a acestora și a impactului proiectelor, tocmai pentru a avea o evaluare corectă și obiectivă asupra implementării programului cultural.
Din păcate, principalele două autorități publice finanțatoare, Primăria Timișoara și Consiliul Județean Timiș, nu sunt dispuse să ceară astfel de criterii de transparență, criterii pe care de altfel nici cele două instituții nu le respectă; de exemplu, HCL-ul prin care Primăria și-a asumat finanțarea pe 2019 a fost trecut prin nerespectare Legii 52/2003.
Obiectivul acestui proiect istoric pentru Timișoara este acela de a genera un impact durabil în Timișoara și Timiș, prin cultură, de lăsa moștenire o capacitate culturală crescută și un patrimoniu de infrastructură culturală. USR Timișoara va continua să lupte pentru a salva acest proiect, în măsura în care se mai poate. Titlul de Capitală Culturală este mai mult decât o onoare, este o provocare la înălțimea căreia nu reușim încă să ne ridicăm, dar care nu trebuie sub nicio formă abandonată.