Unde s-au evaporat alegătorii USR-Plus?

Înaintea alegerilor prezidențiale, mi-am îndemnat prietenii de pe pagina de Facebook să îl voteze pe Dan Barna în primul tur. Și, pentru a risipi toate ambiguitățile, am adăugat că, în al doilea tur, eu îl voi vota pe Iohannis chiar dacă ar concura cu Dan Barna. Așa cum bănuiți, îndemnul meu se baza pe un calcul simplu: dacă alegătorii din afara USR-Plus l-ar fi votat pe Dan Barna, ar fi fost foarte posibil că acesta să se claseze înaintea Vioricăi Dăncilă. În naivitatea mea, chiar speram acest lucru.

Nu s-a petrecut așa, după cum bine știți. Iar naivitatea mea a fost consecința unui calcul greșit: nu am înțeles că PSD-ul are o foarte bună infrastructură în teritoriu și că, în ciuda luptelor intestine, se poate mobiliza foarte ușor. Nu atât de militărește cum a făcut-o în alte dăți, dar îndeajuns. De ce spun „îndeajuns”? Fiindcă PSD-ul, ce are 51 la sută din primarii României, ar fi putut face și mai mult. În fine, nu deplâng deloc scorul Vioricăi Dăncilă, ci aș încerca să îmi explic ce s-a întâmplat cu votanții USR-Plus.

Prima explicație pe care o propun se referă, culmea, la Dragnea. Da, în momentul în care Liviu Dragnea a fost dus la Jilava, o bucățică destul de semnificativă a electoratului lui USR-Plus s-a tolănit în indiferență. Pentru că votul din 26 mai, de la europarlamentare, a fost unul împotriva unui PSD ticălos și batjocoritor întrupat în Liviu Dragnea, iar dispariția acestuia de pe scena politică a redus semnificativ nervozitatea electorală. Și nu este deloc greu de presupus că tocmai tinerii au rămas acasă fiindcă, la 20 de ani și ceva, e mult mai cool să votezi împotriva cuiva decât să votezi pentru ceva.

A doua explicație a dezertării electoratului USR-Plus vine, paradoxal, din profesionalizarea politică a celor două partide. În clipa în care, după europarlamentare, USR-Plus a devenit a treia forță politică, aura de partid Robin Hood a început să pălească. Mai întâi, alianța a început să joace politic, adică a anunțat că nu va sprijini guvernul PNL și că optează pentru alegeri anticipate. Ceea ce a surprins neplăcut pe mai toată lumea. Cine l-a sfătuit pe Dan Barna să susțină așa ceva a uitat un lucru esențial: că PSD-ul a umplut audiența televiziunilor de casă cu un refren ticălos conform căruia nici PNL-ul, nici USR-Plus nu vor cu adevărat să ajungă la guvernare fiindcă ar fi niște caraghioși ageamii.

A treia explicație ține de o strategie comunicațională dezastruoasă. În loc să își isterizeze electoratul tânăr și nervos, Dan Barna a ales să parcurgă mii de kilometri prin țară unde a încercat să fie auzit de pensionari sau de audiențe eterogene. Era greu de crezut, ba chiar utopic, că USR-Plus ar avea șanse de reușită în mediul rural sau în orașele mici. Și este limpede că mai tot electoratul activ s-a simțit nu doar ignorat, ci și jignit. Era ca și cum toți aceia care au provocat surpriza de la europarlamentare au fost, pur și simplu, uitați.

În fine, sloganul lui Dan Barna a fost unul banal, vag, lipsit de relief, ridicol și, ca atare, lipsit de memorabilitate. Cuvântul „fericire” e unul mai degrabă ridicol pentru cei de 18–24 de ani. Ba chiar și pentru cei de peste 30 de ani. Din fericire însă pentru USR-Plus, scorul lui Dan Barna este imens dacă ne gândim că, de fapt, nimeni nu știe ce vor ei, ce gândesc, cine sunt ei. Încă.