Un timişorean va fi directorul Institutului Cultural Român din New York

Veste excelentă pentru diplomaţia şi cultura din România: unul dintre cei mai buni diplomaţi activi pe care îi are ţara noastră, dar şi, totodată, un eseist, traducător şi antreprenor cultural de primă mână, va fi, din această toamnă, noul director al Institutului Cultural Român din New York. Este vorba despre timişoreanul Dorian Branea. El se află, din 2010, la Londra, unde deţine funcţia de director al ICR Londra, fiind considerat de către mass-media britanică unul dintre cei mai activi, eficienţi şi de succes diplomaţi culturali din capitala Marii Britanii.

Licențiat al Facultății de litere, filozofie și istorie a Universității din Timișoara, Dorian Branea şi-a luat doctoratul Suma cum Laude în anglistică-americanistică, la aceeași universitate, cu o teză despre memorialele românești de călătorie in Statele Unite ale Americii în secolul 20. A făcut specializări postuniversitare în relații internaționale (Georgetown University) și management (Universitatea Oxford). Este redactor al revistei „Orizont” (din 1995) și membru al Grupului de cercetare interdisciplinară „A Treia Europă” (din 1998). Director-fondator al Institutului Cultural Român din Varșovia și director,  iar între 2012-2014, Președinte al Asociației Institutelor Culturale Europene din Londra (EUNIC). Autor al cărții Statele Unite ale Românilor. Cărțile călătoriilor românești în America în secolul XX (Editura Humanitas, 2017). Traducător, împreună cu Cristina Cheveresan, al volumelor Joshua Muravchik, Raiul pe pământ. Mărirea și decăderea socialismului (Editura Brumar, 2004) și Charles King, Marea Neagră. O istorie (Editura Polirom, 2015).

Într-un interviu acordat anul trecut jurnalistei Simona Chiţan, pentru “Adevărul”, diplomatul Dorian Branea spunea: “N-aş fi nimic fără Timişoara. Ea e identitatea mea, în sensul spiritului cosmopolit, intercultural, occidentalizant de care mă simt însufleţit. Timişoara e un stil, o ambianţă pe care am absorbit-o inconştient şi va fi mereu cu mine, într-un fel sau altul, şi care îmi îngăduie să mă simt acasă în orice comunitate diversă, tolerantă, emancipată. Timişoarei îi datorez, desigur, formarea mea esenţială, întâlnirea cu profesori şi mentori precum Adriana Babeţi, Mircea Mihăieş, Cornel Ungureanu, fără a-i uita pe Livius Ciocârlie şi Viorel Marineasa, care m-au marcat, începând din adolescenţă, şi de la care am preluat, conştient sau nu, o anumită viziune pluralistă asupra istoriei culturale româneşti, experienţa tradiţiilor multiple, la fel de edificatoare, curiozitatea faţă de culturile străine, reflexul comparatist şi, nu în ultimul rând, o conştiinţă profesională foarte exigentă (la care m-am conformat mai rar decât mi-aş fi dorit), dar şi o conduită mai relaxată din care nu lipseşte autoironia şi, în general, bucuria descoperirilor culturale.”

foto: Alex Coman