Uneori cu mare grabă trecem în uitare mari oameni doar pentru că au dus un trai modest și fără să facă prea mult caz de situația lor. Un adevărat monument de umor și știintă a actoriei a fost timișeanul nostru, maestrul Horia Căciulescu. Născut la 13 februarie 1922, în comuna Belinț din Timiș, a făcut carieră pe scenele bucureștene. La Hollywood sau poate în Franța ar fi fost erou național, la noi a fost împușcat „din greșeală”.
Actor de comedie prin excelență, a strălucit oriunde a apărut. Nu trebuia să spună nimic. Intra în scenă și publicul izbucnea in râs. A facut din grimasă și mimică elemente nobile de exprimare artistică. Cea mai mare parte din carieră a dedicat-o Teatrului de Revistă „Constantin Tănase”. A apărut în multe piese și filme în care a făcut momente memorabile. Câteva vor rămane în amintirea spectatorilor : Azilul MacFerlan, Revista ’58, Fără mănuși, Și Ilie face sport!, La grădina „Cărăbuș” sau Un băiat iubește o fată.
A apărut și în numeroase filme ca: Telegrame (1959), S-a furat o bombă (1962) Titanic vals (1964) Sentința (1970) Mihai Viteazul (1971) Comedie fantastică (1975) Tufă de Veneția (1977).
Dar putină lume a știut câte ceva din viața personală zbuciumată a actorului. În tinerețe a executat mai mulți ani de închisoare ca deținut politic la Canalul Dunăre-Marea Neagră din motive nu prea clar elucidate. Iar dispariția sa a fost la fel de tragică. A murit împușcat în zilele Revoluției din decembrie 1989, la bordul mașinii sale, în urma unei erori a unor soldați ce au deschis focul alandala, fără nici o regulă. Deși decesul prin împușcare a survenit pe data de 24 decembrie 1989, în certificatul de deces este menționată ca dată a decesului ziua de 27 decembrie 1989.
Un alt mare actor și bunul său prieten Horațiu Malaiele l-a imortalizat cu tușul pe hârtie pentru a ramâne in eternitate.