Recenta ședință de plen a Consiliului Local Timișoara a risipit orice dubiu (de parcă ar fi existat vreunul!) cum că secretarul Primăriei Timișoara nu ar fi un om cu frică de Dumnezeu.
La importanta întâlnire, în cadrul căreia s-a discutat bugetul orașului – chestiune grea, ce, de altfel, s-a lăsat cu strigături, cu contre, cu bătăi de obraz –, domnul Ioan Cojocari s-a arătat capabil de un gest care i-a determinat pe cei prezenți în sală să-și facă cruce: a scos Biblia și a început să citească din ea.
Dacă participanții la ședință – edili, consilieri locali, funcționari, cetățeni sau gură-casă și-au făcut respectiva cruce cu limba, distinsul domn secretar nu s-a ferit. Ba mai mult, omul lui Dumnezeu n-a vrut să-și ascundă preocuparea pentru cele sfinte nici măcar atunci când a fost atenționat de omul Partidului Social Democrat, dl Traian Stoia, care a observat că jurnaliștii, în goana lor după senzațional, făceau poze. Dimpotrivă, domnul Cojocari a ridicat Biblia ca să se vadă și mai limpede ce citește.
Adevărat, martorii spun că a citit în gând, nu cu voce tare (cum, poate, ar fi fost cazul în momentele fierbinți ale ședinței), dar că a făcut-o cu un surâs înțelept și prelung pe buzele ce, de-a lungul carierei Domniei Sale, au murmurat zeci de mii, dacă nu chiar sute de mii de hotărâri de consiliu local, și – în mod cert! – milioane de pagini de legi și norme de aplicare a lor.
Aflat în pragul pensionării (după cum mărturisește), domnul Cojocari a dat o pildă subtilă de comportament creștinesc într-o Europă care-și caută drumul ce ar putea ocoli prăpastia, într-o Românie care iubește Europa numai când primește ceva de la ea, într-o Timișoară care tocmai a fost anunțată de primul-ministru al României că nu mai sunt bani ca să i se facă o centură.
Mai mult decât atât, secretarul primăriei a demonstrat, prin puterea exemplului, că indiferent de locul în care te afli, de presiunile (inclusiv cele sonore) la care ești supus, de responsabilitățile pe care le ai, de banii pe care-i posesezi în buget, de cele trecute, cât și cele viitoare, singurul lucrul care-ți asigură plenitudinea este Cartea. Mai ales în plen!