Peste câteva zile se vor aduna la Bruxelles șefii de stat și de guvern din UE 27. În ce scop?

Pentru a aproba un plan care vizează o reducere cu 55% până în 2030 a emisiilor de CO2 din 1990.

Dar cât de realist este acest plan? Ca să fie îndeplinit acest plan, ar trebui ca Spania să-și reducă în următorul deceniu emisiile de CO2 din 2019 cu 49,4%, Germania, cu 27,3%, Franța, cu 25,7%, Italia, cu 24,2%, iar la nivelul UE 27, cu 33,2%!

Este, în mod evident, imposibil să se întâmple așa ceva. Pentru că asta ar însemna ca Europa să devină complet neputincioasă în raport cu SUA, China, India, Indonezia sau Israelul.

De exemplu, Israelul a avut o dezvoltare extrem de dinamică în perioada 1990-2016. Dar emisiile de CO2 au crescut în această perioadă de la 36,3 milioane tone la 65,2 milioane tone.

Asta în condițiile în care Israelul a devenit o mare putere tehnologică! Este evident că Israelul nu va accepta să-și pună în pericol puterea sa economică și tehnologică reducându-și cu 75% nivelul emisiunilor de CO 2 din 2016! Iar SUA, Brazilia, India, China, UK sau țările din OECD care nu sunt membre în UE 27 nu vor accepta nici ele o amputare de zeci de procente a actualelor emisii de CO 2 într-un singur deceniu!

Și cu toate astea, în Comisia Europeană, în Parlamentul European și la întrunirile periodice ale Consiliului European se discută, la fel ca și în ,,Rinocerii” lui Ionesco, despre cât de bine vor trăi și cât de fericiți vor fi europenii după ce vor reduce cu 55% emisiunile de CO 2 din 1990 până în 2030!

Cu alte cuvinte, UE 27 este condusă de niște lideri care lansează tot felul de farse penibile, pe care le botează în fel și chip, spre deliciul celor 450 de milioane de fraieri care își imaginează că trăiesc într-o „minunată democrație”.

Nota bene, România a îndeplinit în 2019 obiectivul de a-și reduce cu 55% emisiunile de CO2 din 1990. Astfel, dacă comparăm nivelul emisiunilor de CO 2 din 1990 (174,1 milioane tone) cu cel din 2019 (59,8 milioane tone), vom constata că această reducere a fost de 66%!

Mai mult, România este în acest moment cea mai curată țară din UE în ceea ce privește nivelul per capita al emisiilor de CO 2: 3,1 tone pe locuitor. De ce? Pentru că la nivelul UE 27 nivelul acestor emisii pe cap de locuitor este de 5,4 tone, în Luxemburg, 12,4 tone, în Danemarca, 11,4 tone, în, Estonia, 8,9 tone, în Irlanda 8,6 tone, în Olanda 8,2 tone, în Polonia 7,3 tone și în Germania, 6,9 tone!

Cu toate astea, delegația guvernamentală care a „negociat” PNRR-ul la Bruxelles nu știa acest lucru și s-a întors la București fără să obțină dreptul, absolut legitim, de a prelungi utilizarea actualelor termocentrale!

De ce au procedat în această manieră fanariotă curajoșii guvernanți ai României? Dintr-un motiv foarte simplu.

Pentru că, la momentul potrivit, vor deveni și ei „consilieri” la BNR sau la alte instituții de acest fel, exact în același mod ca Viorica Dăncilă, Petre Roman și mulți alții…

Cei care vor avea curiozitatea să verifice datele despre emisiile de CO 2 publicate de Eurostat, vor constata că oficiul statistic al UE 27 nu ne oferă asemenea date decât începând cu 2008!

De ce? Ca să nu putem compara datele din perioada 1990 – 2019 și să nu ne dăm seama că suntem spectatori la un „dineu pentru proști”…

Noroc că mai există Banca Mondială, altfel această farsă penibilă a Bruxellesului ar fi fost infailibilă..