Cu ceva vreme în urmă, la Centrul de Resurse și Asistență Educațională Speranța a venit o veste neașteptată și discutabilă pentru unii. În schimb, pentru o altă parte din personal, ea era previzibilă.
Mai exact este vorba de o decizie de suspendare din funcție a managerului instituției Elena Petrica, cea care a condus timp de mulți ani așezământul. Actul a fost semnat și asumat de Inspectorul General al Inspectoratului Școlar Județean Aura Danielescu.
De aici au început speculațiile și discuțiile. Au fost aruncate opinii și vorbe venite din rândul susținătorilor managerului, care acuză vădite ingerințe politice în actul administrativ.
Cum CRAE Speranța are un statut aparte, chiar unic în sistemul românesc de îngrijire a copiilor cu nevoi speciale și oferă terapii complexe pentru recuperare este imperios necesar ca acesta să continue misiunea sa de alinare a celor mici, care cunosc suferința prea devreme. Însă specificitatea instituției este atât de complexă, încât nici măcar nu este cuprinsă în proiectul noii legi a învățământului, ce se pregătește acum de politicieni.
Inspectorul general Aura Danielescu susține că toată lumea interesată, profesori, medici, terapeuți sau părinți ai tinerilor, să apeleze la serviciile „Speranței” ar trebui să aibă ca scop comun lupta pentru prezervarea centrului. Iar păstrarea sau nu a vechiului manager sau competența acestuia, este doar o chestiune administrativă, ce ține strict de prerogativele unui inspector general.
Azi, după amiază, o delegație formată din părinți, profesori, personal didactic și terapeutic a venit la sediul Inspectoratului pentru a oferi un memoriu prin care protestează împotriva schimbării și explică de ce ar dori să se meargă mai departe cu doamna Elena Petrica.
În sala de consiliu, devenită sală de dezbateri, tabăra susținătorilor a fost primită de conducerea inspectoratului. Au fost pledoarii, rugăminți, argumente sau doar păreri. Dar toate păreau dintr-un film mut. Parcă toți ar fi vrut să vorbească, dar nimeni nu prea avea chef să asculte. Argumentele erau de ambele părți destul de colaterale subiectului și erau doar șiruri de vorbe fără reale informații la temă.
Pe alocuri tonul a început să fie unul nepotrivit pentru două entități ce doresc același lucru: ca treburile să meargă mai bine.
Fiecare dintre tabere a incercat să se impună dar în final totul s-a calmat în binecunoscut spirit mioritic. Concluzia unora: „O să fie bine!”. Părerea protestatarilor : „Ba nu o să fie!”.
În această notă de neîncredere reciprocă și de suspiciuni la fel de reciproce s-au adus spre lecturare mailuri ce contestau poziția directoarei. Grupul celor veniți de la Centrul Speranța a susținut că vorbește în numele a 28 de persoane din cele 40 angajate, deci reprezintă o majoritate. Angajații au contestat mailurile aduse drept argument pentru demitere de șefa Inspectoratului Școlar ca fiind false sau emanate de aceeași persoană din instituție, care s-ar afla în conflict cu directoarea Petrica.
Deocamdată, ca în glumele nesărate, totul s-a terminat cu promisiunea că „vom mai vedea”. Noi promitem că vom urmări cu atenție cine va popi pe cine, în cele din urmă!
https://www.youtube.com/watch?v=afM_lUaj49Q
