Istoricul Ioan Cipu a trecut din lumea aceasta puțin după orele amiezii.
Prin pregătirea profesională și pedagogic, prin competența, rigoarea, acribia și seriozitatea dovedită în cercetarea istoriei Banatului istoric, profesorul Ioan Cipu s-a situat în fruntea unei generații de mari dascăli ce au adus prestigiu liceului din Făget.
S-a născut la 22 ianuarie 1925 în localitatea Toracul Mare (Velisci Torac), azi Torac (Torak) din Iugoslavia (în prezent Republica Serbia), din părinţii Mihai şi Saveta Cipu, agricultori români.
Şcoala primară (4 clase) a urmat-o în satul natal, după care a frecventat secţia română de pe lângă Liceul de stat cu limba de predare sârbă din Vârşeţ (1936-1944), fiind în toată această perioadă bursier sau semibursier al statului român.
În toamna anului 1944 a venit în România şi a urmat Facultatea de Litere şi Filosofie, secţia Filosofie a Universităţii din Bucureşti (1944-1948). Condiţiile de viaţă erau dificile din cauza urmărilor războiului şi a secetei cumplite din Moldova anilor 1945 şi 1946. În plus, înrăutăţirea relaţiilor dintre preşedintele Tito al Iugoslaviei şi ţările „lagărului socialist”, din care făcea parte şi România, a avut drept consecinţă întreruperea oricăror legături cu părinţii, fiind nevoit să se întreţină singur, mai întâi prin meditaţii ocazionale, apoi angajându-se administrator la cantina studenţească „Prahoveanu”.
În toamna anului 1948 a susţinut examenul de licenţă, obţinând şase calificative „foarte bine” la cele trei materii de licenţă (scris şi oral). În felul acesta, aprecierea generală a fost „Magna cum laudae”.
Dar, tot în 1948, a apărut şi Legea învăţământului care a scos din liceu toate disciplinele cuprinse sub genericul „Filosofie”, pe considerentul că au conţinut burghez. Întrucât nu mai avea ce preda în noua structură a învăţământului, a trebuit să se orienteze spre altă materie, matematica. În urma unui test de verificare a cunoştinţelor de matematică – la care a reuşit – a primit dreptul de a preda matematica la clasele V-VII (ciclul II).
Reîntors în Banat, a funcţionat ca profesor de matematică la Şandra (decembrie 1949-septembrie 1950). În septembrie 1950 a fost „licenţiat” din învăţământ, „fără drept de a mai ocupa vreun serviciu la stat”. Decizia nu a precizat motivul îndepărtării din învăţământ, dar convingerea sa a fost – şi continuă să fie – că ea s-a datorat faptului că el era originar din Iugoslavia, iar Şandra fiind aproape de frontiera cu Iugoslavia, putea deveni spion în favoarea lui Tito.
După alte peripeţii, a reuşit să ajungă profesor de matematică la Margina, departe de frontiera cu Iugoslavia. Aici a funcţionat între anii 1950 (octombrie) şi 1966 (noiembrie). În această perioadă a urmat, la fără frecvenţă, Facultatea de Matematică și Fizică a Universității Babeș-Bolyai din Cluj (1950-1954), obţinând calificarea pentru clasele V-VII (VIII) și a susţinut examenul pentru obţinerea gradului II la istorie (pe care a predat-o pe baza calificării la filosofie).
În perioada cât a funcţionat la Margina a reuşit să antreneze pe cei mai buni elevi să devină rezolvitori de probleme publicate în „Gazeta matematică”, seria B (pentru elevi), unii dintre ei fiind şi premianţi la concursul „Micii matematicieni”. Aprecierea rezultatelor obţinute în munca cu elevii s-a concretizat alături de alte forme, şi prin acordarea titlului onorific „Profesor fruntaş” (1963).
În toamna anului 1966, pentru că profesorul de știinţe sociale şi director al liceul din Făget, Aurel Gruescu, a fost promovat ca inspector-metodist la Institutul pentru Perfecţionarea Cadrelor Didactice (IPCD), nou înfiinţat în Timişoara, și catedra a rămas vacantă, a fost chemat profesorul Cipu s-o ocupe. Timp de aproape două decenii, a fost unul dintre cei mai apreciați și respectați dascăli ai Liceului Teoretic „Traian Vuia” Făget, contribuind prin permanenta pregătirea profesională, diversitatea metodelor și strategiilor didactice folosite la clasă, prestanța, conștiinciozitatea și performanțele elevilor la creșterea prestigiului învățământului făgețean.
În 1968 a reprezentat cadrele didactice din Făget şi din zonă la prima Conferinţă Naţională a Cadrelor Didactice care a stabilit jaloanele Statului personalului didactic adoptat în anul următor.
În 1971 a obţinut gradul didactic I la Filosofie, fiind primul profesor din Făget şi din fostul raion Făget cu acest grad didactic și printre puținii beneficiari ai gradației de merit.
În anul şcolar 1976/1977 a ocupat funcţia de director. În timpul mandatului au avut loc ample manifestări dedicate împlinirii a 200 de ani de la prima atestare a existenţei învăţământului (în limba română) la Făget și s-a construit actuala clădire a internatului.
Fiind profesor la Făget, a participat la o serie de sesiuni de comunicări ştiinţifice pe probleme de învăţământ şi de simpozioane prilejuite mai ales de diferite aniversări, numărul şi tematica lor fiind mare şi variată.
După ieşirea la pensie – s-a pensionat, la cerere, la sfârşitul anului şcolar 1984/1985 – şi, cu precădere, după 1989, când posibilitatea de a publica a devenit facilă, a reuşit să-și întregească materialul documentar acumulat în perioada activă, să-l sistematizeze şi să-l publice în diverse gazete, reviste sau cărţi.
De aceea, dacă înainte de 1985 colaborarea s-a concretizat mai ales prin publicarea unor articole în „Gazeta învăţământului”, în „Drapelul roşu”, în „Buletinul informativ” al Inspectoratului şcolar Timiş, caietele Cenaclului „George Gârda” din Făget etc., după 1989 și-a extins atât aria colaborărilor cât şi numărul lor. Cele peste 250 de studii și articole au fost publicate în : „Renaşterea bănăţeană”, „Redeşteptarea” (Lugoj), unde a apărut, câţiva ani, cu regularitate „Pagina Făgetului”, „Gazeta Făgetului”, „Făgeţeanul”, „Gazeta făgeţeană” , „Suflet nou” (Comloșu Mare), „Libertatea” (Panciova), „Tibiscus” (Uzdin), „Familia” (Petrovaselo), „Cuvântul românesc torăcean” şi „Biruinţa” (Torac) sau în revistele de istorie „Clio” (Timişoara) și „Restituiri bănățene” (Lugoj), „Altarul Banatului”, Almanahul „Apa vie” – Tibiscus Timişoara şi, mai ales, în „Oameni de seamă ai Banatului” care conţine comunicările susţinute cu prilejul simpozioanelor organizate anual de S.L.A. Tibiscus-Uzdin cu această denumire.
Totodată, cu sprijinul Consiliului local al oraşului Făget, al Mănăstirii „Izvorul lui Miron” – Româneşti şi prin efort financiar propriu am reuşit să public următoarele volume: Contribuţii la istoria Făgetului (în colaborare cu Ion Gh. Oltean şi Dumitru Tomoni), 1992; Revoluția de la 1848-1849 în zona Făgetului, Lugoj, Tiparul Dacia Europa Nova, 1993; Mănăstirea „Izvorul lui Miron” Românești. Contribuții istorice, Lugoj, Tiparul Dacia Europa Nova, 1994; Învățământul făgețean 1769-1998, Lugoj, Editura Dacia Europa Nova, 1998; Toracu Mare. Pagini de istorie 1767-1920, vol. 1, Onomastica, Lugoj, Dacia Europa Nova, 2002, vol. 2, Ciclurile vieții (Nașterea. Căsătoria. Decesul), Timișoara, Editura Artpress, 2005; vol 3 Instituții și slujitorii lor (Biserica. Școala. Primăria), Lugoj, Editura Nagard, 2007; vol. 4 Pre-istorie. Strămutarea. Viața economică, socială și politică, Lugoj, Editura Nagard, 2007; vol. 5 Vorbe dân băbăluc (vocabular torăcean), Timișoara, Editura Eurostampa, 2012; vol. 6 Varia, Timișoara, Editura Eurostampa, 2014; Liceul Teoretic „Traian Vuia” Făget 1954-2004, Timișoara, Eurostampa, 2004 (în colaborare cu Dumitru Tomoni); Români de vază din Banatul sârbesc. Torăceni, Panciova, Editura „Tibiscus” – Uzdin, Tiparul Romarsc, 2008; Fragmentarium făgețean 1733-1920, vol 1 Populația, Lugoj, Editura Nagard, 2008, vol. 2 Opiul/Târgul Făget, Lugoj, Editura Nagard, 2008; Români de vază din banatul sârbesc până în 1920, vol. 1, Părțile 1 și 2, Timișoara, Editura Eurostampa, 2012; vol. 2 părțile 3, 4, 5, Timișoara, Editura Eurostampa, 2013; Corurile românilor din Banatul sârbesc până în anul 1920, Timișoara, Editura Eurostampa Zrenianin, Editura J.C.R.V., 2012 și Monografia protopopiatului ortodox român al Făgetului. 300 de ani de existență atestată, Timișoara, Editura Partoș, 2017 (în colaborare cu Bujor Păcurar și Dumitru Tomoni).
O parcurgere fugitivă a titlurilor cărţilor apărute duce la concluzia că preocuparea de bază a fost cunoaşterea amănunţită a locului natal (Toracu Mare) şi a Banatului sârbesc, pe de o parte, a localităţii Făget şi a împrejurimilor ei, pe de altă parte.
De aceea în anul 2012, Consiliul Local Făget apreciind activitate desfășurată de profesorul Ioan Cipu timp de peste cinci decenii pentru promovarea învățământului, istoriei, culturii și spiritualității făgețene i-a acordat titlul de Cetățean de onoare al orașului Făget, iar în 22 ianuarie 2015, cu ocazia sărbatorii la împlinirea a 90 de ani, i s-au înmânat o plachetă omagială din partea Primăriei Făget de către d-l viceprimar Vasile Sita şi mai multe diplome din partea domnilor: preot Bujor Păcurar, protopopul Făgetului, prof. Victor Birău, directorului liceului, ec. Ion Gh. Oltean, preşedintele Societăţii cultural-artistice „Făgeţeana” şi prof. dr. Dumitru Tomoni, preşedintele Societăţii de Ştiinţe Istorice. Filiala Lugoj.
S-a născut la 22 ianuarie 1925 în localitatea Toracul Mare (Velisci Torac), azi Torac (Torak) din Iugoslavia (în prezent Republica Serbia), din părinţii Mihai şi Saveta Cipu, agricultori români.
Şcoala primară (4 clase) a urmat-o în satul natal, după care a frecventat secţia română de pe lângă Liceul de stat cu limba de predare sârbă din Vârşeţ (1936-1944), fiind în toată această perioadă bursier sau semibursier al statului român.
În toamna anului 1944 a venit în România şi a urmat Facultatea de Litere şi Filosofie, secţia Filosofie a Universităţii din Bucureşti (1944-1948). Condiţiile de viaţă erau dificile din cauza urmărilor războiului şi a secetei cumplite din Moldova anilor 1945 şi 1946. În plus, înrăutăţirea relaţiilor dintre preşedintele Tito al Iugoslaviei şi ţările „lagărului socialist”, din care făcea parte şi România, a avut drept consecinţă întreruperea oricăror legături cu părinţii, fiind nevoit să se întreţină singur, mai întâi prin meditaţii ocazionale, apoi angajându-se administrator la cantina studenţească „Prahoveanu”.
În toamna anului 1948 a susţinut examenul de licenţă, obţinând şase calificative „foarte bine” la cele trei materii de licenţă (scris şi oral). În felul acesta, aprecierea generală a fost „Magna cum laudae”.
Dar, tot în 1948, a apărut şi Legea învăţământului care a scos din liceu toate disciplinele cuprinse sub genericul „Filosofie”, pe considerentul că au conţinut burghez. Întrucât nu mai avea ce preda în noua structură a învăţământului, a trebuit să se orienteze spre altă materie, matematica. În urma unui test de verificare a cunoştinţelor de matematică – la care a reuşit – a primit dreptul de a preda matematica la clasele V-VII (ciclul II).
Reîntors în Banat, a funcţionat ca profesor de matematică la Şandra (decembrie 1949-septembrie 1950). În septembrie 1950 a fost „licenţiat” din învăţământ, „fără drept de a mai ocupa vreun serviciu la stat”. Decizia nu a precizat motivul îndepărtării din învăţământ, dar convingerea sa a fost – şi continuă să fie – că ea s-a datorat faptului că el era originar din Iugoslavia, iar Şandra fiind aproape de frontiera cu Iugoslavia, putea deveni spion în favoarea lui Tito.
După alte peripeţii, a reuşit să ajungă profesor de matematică la Margina, departe de frontiera cu Iugoslavia. Aici a funcţionat între anii 1950 (octombrie) şi 1966 (noiembrie). În această perioadă a urmat, la fără frecvenţă, Facultatea de Matematică și Fizică a Universității Babeș-Bolyai din Cluj (1950-1954), obţinând calificarea pentru clasele V-VII (VIII) și a susţinut examenul pentru obţinerea gradului II la istorie (pe care a predat-o pe baza calificării la filosofie).
În perioada cât a funcţionat la Margina a reuşit să antreneze pe cei mai buni elevi să devină rezolvitori de probleme publicate în „Gazeta matematică”, seria B (pentru elevi), unii dintre ei fiind şi premianţi la concursul „Micii matematicieni”. Aprecierea rezultatelor obţinute în munca cu elevii s-a concretizat alături de alte forme, şi prin acordarea titlului onorific „Profesor fruntaş” (1963).
În toamna anului 1966, pentru că profesorul de știinţe sociale şi director al liceul din Făget, Aurel Gruescu, a fost promovat ca inspector-metodist la Institutul pentru Perfecţionarea Cadrelor Didactice (IPCD), nou înfiinţat în Timişoara, și catedra a rămas vacantă, a fost chemat profesorul Cipu s-o ocupe. Timp de aproape două decenii, a fost unul dintre cei mai apreciați și respectați dascăli ai Liceului Teoretic „Traian Vuia” Făget, contribuind prin permanenta pregătirea profesională, diversitatea metodelor și strategiilor didactice folosite la clasă, prestanța, conștiinciozitatea și performanțele elevilor la creșterea prestigiului învățământului făgețean.
În 1968 a reprezentat cadrele didactice din Făget şi din zonă la prima Conferinţă Naţională a Cadrelor Didactice care a stabilit jaloanele Statului personalului didactic adoptat în anul următor.
În 1971 a obţinut gradul didactic I la Filosofie, fiind primul profesor din Făget şi din fostul raion Făget cu acest grad didactic și printre puținii beneficiari ai gradației de merit.
În anul şcolar 1976/1977 a ocupat funcţia de director. În timpul mandatului au avut loc ample manifestări dedicate împlinirii a 200 de ani de la prima atestare a existenţei învăţământului (în limba română) la Făget și s-a construit actuala clădire a internatului.
Fiind profesor la Făget, a participat la o serie de sesiuni de comunicări ştiinţifice pe probleme de învăţământ şi de simpozioane prilejuite mai ales de diferite aniversări, numărul şi tematica lor fiind mare şi variată.
După ieşirea la pensie – s-a pensionat, la cerere, la sfârşitul anului şcolar 1984/1985 – şi, cu precădere, după 1989, când posibilitatea de a publica a devenit facilă, a reuşit să-și întregească materialul documentar acumulat în perioada activă, să-l sistematizeze şi să-l publice în diverse gazete, reviste sau cărţi.
De aceea, dacă înainte de 1985 colaborarea s-a concretizat mai ales prin publicarea unor articole în „Gazeta învăţământului”, în „Drapelul roşu”, în „Buletinul informativ” al Inspectoratului şcolar Timiş, caietele Cenaclului „George Gârda” din Făget etc., după 1989 și-a extins atât aria colaborărilor cât şi numărul lor. Cele peste 250 de studii și articole au fost publicate în : „Renaşterea bănăţeană”, „Redeşteptarea” (Lugoj), unde a apărut, câţiva ani, cu regularitate „Pagina Făgetului”, „Gazeta Făgetului”, „Făgeţeanul”, „Gazeta făgeţeană” , „Suflet nou” (Comloșu Mare), „Libertatea” (Panciova), „Tibiscus” (Uzdin), „Familia” (Petrovaselo), „Cuvântul românesc torăcean” şi „Biruinţa” (Torac) sau în revistele de istorie „Clio” (Timişoara) și „Restituiri bănățene” (Lugoj), „Altarul Banatului”, Almanahul „Apa vie” – Tibiscus Timişoara şi, mai ales, în „Oameni de seamă ai Banatului” care conţine comunicările susţinute cu prilejul simpozioanelor organizate anual de S.L.A. Tibiscus-Uzdin cu această denumire.
Totodată, cu sprijinul Consiliului local al oraşului Făget, al Mănăstirii „Izvorul lui Miron” – Româneşti şi prin efort financiar propriu am reuşit să public următoarele volume: Contribuţii la istoria Făgetului (în colaborare cu Ion Gh. Oltean şi Dumitru Tomoni), 1992; Revoluția de la 1848-1849 în zona Făgetului, Lugoj, Tiparul Dacia Europa Nova, 1993; Mănăstirea „Izvorul lui Miron” Românești. Contribuții istorice, Lugoj, Tiparul Dacia Europa Nova, 1994; Învățământul făgețean 1769-1998, Lugoj, Editura Dacia Europa Nova, 1998; Toracu Mare. Pagini de istorie 1767-1920, vol. 1, Onomastica, Lugoj, Dacia Europa Nova, 2002, vol. 2, Ciclurile vieții (Nașterea. Căsătoria. Decesul), Timișoara, Editura Artpress, 2005; vol 3 Instituții și slujitorii lor (Biserica. Școala. Primăria), Lugoj, Editura Nagard, 2007; vol. 4 Pre-istorie. Strămutarea. Viața economică, socială și politică, Lugoj, Editura Nagard, 2007; vol. 5 Vorbe dân băbăluc (vocabular torăcean), Timișoara, Editura Eurostampa, 2012; vol. 6 Varia, Timișoara, Editura Eurostampa, 2014; Liceul Teoretic „Traian Vuia” Făget 1954-2004, Timișoara, Eurostampa, 2004 (în colaborare cu Dumitru Tomoni); Români de vază din Banatul sârbesc. Torăceni, Panciova, Editura „Tibiscus” – Uzdin, Tiparul Romarsc, 2008; Fragmentarium făgețean 1733-1920, vol 1 Populația, Lugoj, Editura Nagard, 2008, vol. 2 Opiul/Târgul Făget, Lugoj, Editura Nagard, 2008; Români de vază din banatul sârbesc până în 1920, vol. 1, Părțile 1 și 2, Timișoara, Editura Eurostampa, 2012; vol. 2 părțile 3, 4, 5, Timișoara, Editura Eurostampa, 2013; Corurile românilor din Banatul sârbesc până în anul 1920, Timișoara, Editura Eurostampa Zrenianin, Editura J.C.R.V., 2012 și Monografia protopopiatului ortodox român al Făgetului. 300 de ani de existență atestată, Timișoara, Editura Partoș, 2017 (în colaborare cu Bujor Păcurar și Dumitru Tomoni).
O parcurgere fugitivă a titlurilor cărţilor apărute duce la concluzia că preocuparea de bază a fost cunoaşterea amănunţită a locului natal (Toracu Mare) şi a Banatului sârbesc, pe de o parte, a localităţii Făget şi a împrejurimilor ei, pe de altă parte.
De aceea în anul 2012, Consiliul Local Făget apreciind activitate desfășurată de profesorul Ioan Cipu timp de peste cinci decenii pentru promovarea învățământului, istoriei, culturii și spiritualității făgețene i-a acordat titlul de Cetățean de onoare al orașului Făget, iar în 22 ianuarie 2015, cu ocazia sărbatorii la împlinirea a 90 de ani, i s-au înmânat o plachetă omagială din partea Primăriei Făget de către d-l viceprimar Vasile Sita şi mai multe diplome din partea domnilor: preot Bujor Păcurar, protopopul Făgetului, prof. Victor Birău, directorului liceului, ec. Ion Gh. Oltean, preşedintele Societăţii cultural-artistice „Făgeţeana” şi prof. dr. Dumitru Tomoni, preşedintele Societăţii de Ştiinţe Istorice. Filiala Lugoj.
Sursa: https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=2117357555150466&id=100006287264078
