Într-o perioadă în care titlurile academice şi doctoratele au devenit o marfă accesibilă oamenilor cu bani şi relaţii, un maestru al artelor marţiale din Timişoara protestează împotriva comerţului neoficial cu titluri şi în domniul sportului. „Gradele în jiu-jitsu şi judo au devenit o marfă, pot fi cumpărate de oricine pe bani!”, spune fostul antrenor al mascaţilor din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Timiş şi coordonatorul demonstraţiilor festive cu poliţişti şi „infractori” de la Zilele Poliţiei sau sărbătorile naţionale. După aproape 55 de ani de arte marţiale, sensei Gheorghe Farcaş are şi nemulţumiri, pe care nu ezită să le facă publice.
La ora actuală, gradele în arte marţiale se cumpără ca la piaţă, se dau prea uşor. „Eu am transpirat în sala de antrenament pentru fiecare centură, pentru fiecare dan! Acuma e mult mai uşor pentru cei care vor să devină maeştri în arte marţiale. Totul e de vânzare, gradele pot fi obţinute cu bani. Mă trezesc la concursuri cu tineri de 40 de ani, care au o mulţime de dani, mai mulţi decât mine! Totul a devenit comercial, tocmai de aceea nu mai particip decât la foarte puţine concursuri”, marturisteşte, cu o undă de tristeţe, sensei Gheorghe Farcaş.
Retras la pensie din postura de antrenor al mascaţilor de la Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Timiş, într-o casă dotată cu sală de sport specializată pe antrenamentele de judo, comisarul şef Gheorghe Farcaş continuă să se pregătească, zi de zi, pentru competiţiile internaţionale de judo la care participă chiar şi la vârsta de 65 de ani. Sala de antrenament amenajată în curtea locuinţei sale din Utvin are ca anexă un traseu de jogging bine stabilit, de menţinere a condiţiei fizice, care se întinde de-a lungul canalului Bega, până la Sânmihaiu Român. „În fiecare seară parcurg distanţa asta, de peste cinci kilometri, pentru a mă menţine în cea mai bună formă fizică! Mersul pe jos, alergarea uşoară, este o metodă excelentă de a-ţi menţine tonusul muscular”, spune maestrul judoka.
Sensei Farcaş şi-a petrecut cele mai frumoase momente din viaţă pe tatami, la concursuri sau antrenând luptătorii de la Intervenţie Rapidă. A început să practice judo încă din liceu, în 1962, iar de atunci a obţinut 8 Dan în Jiu-jitsu şi 5 Dan în judo. A antrenat, încă din 1990, majoritatea poliţiştilor din trupele speciale din Timiş şi a făcut mii de demonstraţii de arte marţiale în oraşul de pe Bega, în ţară, precum şi în afara României. Mai mult, a continuat să participe şi la campionatele de judo, şi ca antrenor, dar şi ca sportiv, şi a fost multiplu campion naţional.
În 2002 a scos o carte, „Apărare şi autoapărare în rândul poliţiştilor”, în care descrie zecile de tehnici de autoapărare pe care le stăpâneşte la perfecţie. Acum, la aproape 15 ani de la apariţia cărţii, spune că l-ar tenta să o rescrie. „Nu ai cum să înveţi toate tehnicile existente, este imposibil. În fiecare zi apar altele şi altele. Când am început eu, în judo nu existau decât câteva cărţi în germană şi în franceză. Prin prieteni, am reuşit să le traduc şi să fac tot ce era scris în ele. Apoi, în anii ’80, când karatele au fost interzise în România, ne inspiram din filmele cu Bruce Lee. Stăteam, urmăream fiecare mişcare, apoi o puneam în practică. În anii ’90, când nu exista echipă de intervenţie la Poliţia Timiş, a trebuit să intervenim la un scandal unde agresorii aveau coase, săbii şi cuţite. Din doi pasi am reuşit imobilizarea celui cu coasa şi, mai apoi, în exerciţiile pe care le făceam la sală, am introdus acest procedeu de imobilizare a infractorilor şi chiar o făceam cu coasa, cu cuţitele ”, spune Farcaş.
„Infractorul se poate imobiliza şi fără să se folosească forţa!”
Prin mâinile lui sensei Gheorghe Farcaş a trecut toată suflarea forţelor de intervenţie rapidă din Timiş, de la DPIR la SAS, generaţii întregi de poliţişti de la IPJ, trupa de intervenţie de la Jandarmi sau chiar cea de la Poliţia Comunitară. În ciuda faptului că a câştigat nenumărate medalii la competiţiile internaţionale, Gheorghe Farcaş spune că niciodată nu l-a interesat fenomenul K1 sau Local Kombat, unde se pot câştiga bani mulţi. Jiu-jitsu a făcut doar pentru demonstraţii în gale, dar niciodată nu a încercat să concureze în vreo gală.
„La vârsta mea sunt încă în forma. Nu mai pot concura cu un tânăr la forţă, dar îl pot învinge prin viteză şi tehnică. La vârsta mea am pierdut din forţă, însă tehnica şi viteza sunt mai bune decât atunci când eram mai tânăr. Şi asta pentru că am tot exersat, iar acum, mişcările, deja, repetându-le zilnic, mi-au devenit ca un mecanism. Eu am o tehnică aparte, prin care pot imobiliza infractorul fără să folosesc forţa. Iau energia negativă a adversarului şi o folosesc în interes propriu. Practic, toate procedeele se pot finaliza cu imobilizarea adversarului, din orice poziţie. Niciodată la forţă nu am răspuns cu forţa. De fiecare dată am încercat să rezolv orice incident pe care l-am avut doar prin discuţii, niciodată nu am ripostat cu pumnul, palma sau piciorul. Artele marţiale sunt folosite doar pentru autoapărare, niciodată pentru atac”, explică maestrul.
Gheorghe Farcaş are 65 de ani şi de când se stie a făcut doar arte marţiale. A început în 1962 cu Judo, când în România judo nu însemna mai nimic, şi a continuat până astăzi cu Jiu-jitsu, menţinându-se pe tatami, deşi are o vârstă la care alţii s-au retras de mult din orice activitate şi se ocupă îndeaproape de îngrijirea nepoţeilor. Prin mâinile lui au trecut generaţii întregi de poliţişti. El i-a învăţat cum să se apere şi cum să imobilizeze infractorii în caz că sunt atacaţi. Tehniciile învăţate în anii ’60 – ’70 şi aplicate zi de zi în sală, alături de elevii săi – mascaţii de la IPJ, trupa de intervenţie de la Jandarmi sau chiar cea de la Poliţia Comunitară – l-au făcut să fie considerat un adevărat Mister Miyagi, maestrul artelor marţiale dintr-un celebru film pentru copii. Nimeni în faţa lui nu mişca, asta şi pentru că ştia să pună la punct pe fiecare „cârcotaş” care i-ar fi subminat autoritatea. Nu prin violenţă, ci prin măiestria tehnicilor şi iscusinţa minţii. „Când eram tânăr eram şi eu ca ei, îmi aduc aminte că am mers la începuturile carierei la maestrul Mihai Botez, la Arad, şi acolo el încerca să-mi explice ce ar trebui să fac. Eu îi tot sugeram că aşa cum vreau eu să fac ar fi mai bine. Până într-o zi când s-a enervat şi m-a întrebat foarte serios dacă eu am venit să învăţ judo sau am venit să-l învăţ pe el. Aşa e şi astăzi. Sunt mulţi care vin cu o pregătire bună la mine şi cred că le ştiu pe toate. Când văd că nu merge cu explicaţiile de genul că eu trebuie să-i învăţ pe ei, se mai întâmplă să le mai arăt pe viu ce ştiu şi atunci îi conving”, spune, zâmbind, maestrul.
Luptătorii de la DPIR Timiş, cel mai bine pregătiţi
Tradiţia judo-ului cazon din Timiş este menţinută şi promovată de clubul sportiv Timpolis, din Timişoara, iar acest lucru a fost confirmat încă o dată la recentele Campionate Mondiale pentru veterani, din Olanda.
Delegaţia Timişului, formată din maeştrii în arte marţiale Gheorghe Farcaş, Dan Pandur şi Stelică Sălceanu, s-a întors acasă cu o medalie de aur, obţinută într-o companie extrem de puternică, de Dan Pandur, dar şi cu un loc IX obţinut de Gheorghe Farcaş la demonstraţiile de kata kodokan goshin jutsu.
Cum era de aşeptat, competiţia a fost dominată de sportivii din Asia, dar, surprinzător, şi de judoka din Iran. „Japonezii au dominat şi aceste campionate mondiale! Academia lor de kotokan este cea mai puternică din lume, produce campioni în fiecare an. Şi arbitrajul a fost asigurat de maeştri în arte marţiale din Japonia, însă au fost extrem de obiectivi”, spunea antrenorul poliţiştilor de la Timpolis, comisarul şef Gheorghe Farcaş, deţinător al centurii negre cu 8 Dan la jiu-jitsu si judo.
Totuşi, demonstratiile de kata kodokan goshin jutsu au fost jurizate după tehnicile japoneze, motiv pentru care europenii au fost depunctaţi.
„Eu am învăţat kata după un compact disc primit de la federaţia de judo în urmă cu zece ani! De atunci, tehnicile au evoluat, iar la aceste mondiale arbitrii au evaluat tehnicile sportivilor după manualele japoneze. Tocmai de aceea am fost depunctaţi”, mai spune sensei Farcas.
Cele 21 de procedee de dezarmare a unui adversar de arme albe, respectiv pistol, cuţit şi baston, trebuie executate legat, în circa 8 minute, iar acurateţea şi rapiditatea execuţiilor sunt evaluate strict de membrii juriului. Maestrul Farcaş a fost „atacat” pe tatami chiar de colegul său de echipă, Dan Pandur.
În ciuda acestor rigori şi a specificului japonez al Campionatelor Mondiale de Judo pentru veterani din Amsterdam, Olanda, la care au participat peste 20 de echipe naţionale, delegaţia Timişului, ca parte a echipei naţionale a României, s-a descurcat extrem de onorabil, câştigand chiar un titlu mondial, prin Dan Pandur. Revenind la sensei Gheorghe Farcaş şi la zbaterea sa pentru arte marţiale, pentru sport, de fiecare zi, să mai spunem că, după ce i-a antrenat zeci de ani pe mascaţii de la IPJ, pe cei de la Poliţia Comunitară sau pe cei de la Jandarmi, a ajuns să facă topuri şi să spună că actuala echipă de la Detaşamentul Poliţiei de Intervenţie Rapidă (DPIR) Timiş este cea mai bine pregătită, dar că mulţi dintre poliţişti ar trebui să vină mai des la sala de la sediul IPJ.
„Ei sunt cei mai buni, pentru că se antrenează zilnic cel puţin câte două ore. La Poliţia Comunitară doar când făceam eu antrenamente cu ei, o dată sau două ori pe săptămână, iar cei de la Jandarmi cam tot aşa. Din păcate, nu toţi poliţiştii sunt pregătiţi. De exemplu, sunt cei care au puţină burtă, care, dacă ar participa vreodată la o intervenţie, ar avea de suferit, pentru că nu au timp să se antreneze aşa de des. Cred că ar trebui să treacă mai des pe la sală, să-şi pregătească măcar tehnicile de bază”, recomandă fostul antrenor al mascaţilor din Timiş.