Un exercițiu de admirație și o invitație

1187

Despre oamenii pe care îi admiri e dificil să scrii. Mai ales când acești oameni sunt scriitori: nu prea au cum să le placă textele patetice, edulcorate, exaltate, siropoase. Dar, probabil, nici cele reci, seci, distante. Iar lucrurile sunt cu atât mai complicate în cazul în care scriitorul pe care ai vrea să-l… învălui în cuvinte e critic literar. Adică, cititor profesionist.

Cum să scrii despre el? Să spui că îi admiri devotamentul cu care trăiește în literatură de mai bine de o jumătate de veac, devotament care a însemnat și înseamnă nu doar mii și mii de cărți citite, zeci de mii de pagini scrise despre acele cărți ori despre autorii lor, ci și constanta sa prezență ocrotitoare, plină de umor, de tandrețe, uneori pigmentată cu ironie jovială, alteori cu paternitate exigentă, dar întotdeauna cu o căldură umană ce pare inepuizabilă, la atâtea și la atâtea evenimente culturale?

Să scrii că pentru tine acest om e un model de aderență la cei care fac literatură și la cărțile lor? Să spui că volumele pe care i le-ai citit te-au ajutat să înțelegi mai bine mecanismele scrisului, dar și să decelezi cu o mai mare precizie o carte așa și așa de una… așa? Că recenziile și cronicile pe care i le urmărești, de atâta timp, prin revistele culturale te-au determinat să aloci ore și zile din viața ta unui autor sau altuia? Că verdictele sale de critic literar te-au făcut să recitești cărți care, cândva, ți-au scăpat printre… degete? Că, deși nu are puțini ani (ba chiar are vârsta tatălui tău), este de o vitalitate culturală și o energie molipsitoare?

Oricât de sincer și de inspirat ai scrie despre un om pe care îl admiri, tot nu vei fi mulțumit de cuvintele tale. Fiindcă ele nu-l vor putea prinde. Continuu ar mai fi de adăugat ceva, fiindcă omul tău, de o vivacitate extraordinară, scapă dintre ele. Or, ce… ramă poate ține o astfel de personalitate? Poate doar cea a propriilor sale cuvinte. A propriilor sale cărți. Acolo, cred, se vede el cel mai bine.

Mă întâlnesc miercuri, 2 martie, de la ora 18, la Sala Barocă din Muzeul de Artă al Timișoarei cu omul admirabil despre care mi-aș fi dorit să scriu, aici, ceva nemaipomenit. N-am reușit. Dar, măcar, pot împărtăși cu dumneavoastră, cei care citiți aceste rânduri, bucuria de a fi alături de Domnia sa și de cea mai recentă carte ce-i poartă semnătura: Literatura Banatului. Istorie, personalități, contexte.

Așa că vă invit să fim împreună cu scriitorul-reper care este Cornel Ungureanu și care, de peste o jumătate de secol, aduce mari servicii culturii române; vă mai invit să transformăm, prin prezența noastră, lansarea Literaturii Banatului într-o sărbătoare.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.