Potrivit Evenimentului zilei, dl Mihail Neamțu mă invită (alături de alți „onaniști”, „postaci frustrați”, „ghelmezi”, „anteniști” și „fasciști progresiști”) la „o dezbatere televizată față către față: oricând, oriunde, pe orice temă de relevanță publică”. Mă așteaptă (ca și pe ceilalți distinși invitați) „cu niște idei, argumente ori soluții pentru România.”
Invitația mă onorează și o accept cu plăcere.
La începutul lunii august voi fi în România pentru zece zile. Dl Neamțu poate alege studioul de televiziune unde dorește să purtăm dialogul. Ca invitat al Domniei Sale, eu aleg tema. Îi propun să discutăm despre un substanțial volum apărut ieri în România, la Editura N-am cuvinte. Consider că volumul președintelui american, tradus în românește chiar de dl Neamțu, propune „o temă de relevanță publică”. Și nu doar pentru români.
Alte câteva teme, până mai ieri și ele de „relevanță publică”, precum traseismul politic, haimanalâcul doctrinar, pupinismul frenetic, circul agitat, de extracție jirinovskiană și altele au fost rezolvate de politicieni de vis ca domnul Mihail Neamțu.
O precizare cât o precondiție: idei și argumente pot aduce în studio. Soluții pentru România trebuie să aducă dl Neamțu. Și nu doar într-un studio de televiziune. Nu „onaniștii”, „postacii frustrați” și alții ejusdem farinae au obligația să propună soluții, ci politicienii. Este motivul pentru care intră în viața politică, se prezintă la alegeri, au platforme electorale, promit și apoi se țin de cuvânt. Cât pot ei să se țină.
Așadar, pe curând, domnule Neamțu.