România are încă multe regiuni neexploatate turistic, iar nevalorificarea potenţialului, lipsa forţei de muncă şi a investiţiilor sunt principalele probleme care fac ca industria turistică să aibă un ritm de creştere destul de lent, de circa 10% anual, a declarat, pentru AGERPRES, Traian Bădulescu, consultant turistic.

„Turiştii străini care vin în România aleg în primul rând circuitele culturale care, în marea lor majoritate, includ Bucureşti, Valea Prahovei, Braşov, Sibiu, cetăţile săseşti, Maramureşul, Bucovina, Delta Dunării. Acestea ocolesc, de cele mai multe ori, vestul şi sud-vestul României sau Dunărea în sine. Apoi, străinii preferă city break-urile, turismul rural şi balnear. Românii optează pentru litoral şi Valea Prahovei, destinate turismului de masă, precum şi pentru turismul rural şi staţiunile balneare. Numărul de turişti străini care vizitează România creşte de la an la an, însă din puţin”, apreciază Traian Bădulescu.

Conform sursei citate, creşterea anuală este, în medie, de 10%.

„Pe lângă problemele de infrastructură rutieră, care contează, dar nu sunt cele mai importante, o mare problemă o constituie forţa de muncă. Industria turistică duce lipsă de personal calificat, deoarece mulţi români au plecat la muncă peste hotare sau au optat pentru alte domenii. Nu avem nici investiţii importante în hoteluri în multe zone cu potenţial turistic”, a spus el.

Cea mai mare parte a capacităţii de cazare este concentrată în Bucureşti şi oraşele mari (Cluj, Braşov, Constanţa, Timişoara, Sibiu, Iaşi), pe litoral şi pe Valea Prahovei. De asemenea, investiţiile în structuri de cazare se îndreaptă înspre staţiuni balneare cum sunt Băile Felix, Băile Herculane, Călimăneşti-Căciulata, dar şi în turism rural, dezvoltat în special în zonele montane şi de deal, precum Maramureş, Bran-Moieciu, Bucovina, Oltenia de sub Munte, Neamţ etc.

„Opinia mea este că o altă problemă constă şi în nevalorificarea tuturor zonelor cu potenţial turistic. Una dintre ele, şi principală, o reprezintă arealul Dunării, cu excepţia Deltei, care este inclusă în circuite şi programe. Avem Delta Dunării, un obiectiv turistic natural unic, cu care România iese în evidenţă în spaţiul Uniunii Europene. Cred că Delta poate suporta o capacitate de cazare mai mare, la ora actuală având câteva hoteluri de calitate şi multe pensiuni, precum şi hoteluri plutitoare, totalizând circa 6.000 de locuri”, apreciază Traian Bădulescu.

România este membru fondator al Asociaţiei de promovare a ţărilor dunărene, „Die Donau”. Dintr-un total de 2860 de kilometri ai Dunării, 1.050 trec prin România.

„Şi nu facem nimic cu aceşti… kilometri. Pentru că aşa îi şi tratăm: asemeni unor kilometri. Puţini ştiu că Dunărea este cel mai popular fluviu european, dar şi mondial, dedicat croazierelor. Ocupă 36% din segmentul de piaţă internaţional al croazierelor fluviale, fiind urmată de Nil, cu 31%. Un prieten îmi spunea, la un moment dat, că, dacă avem mari probleme cu autostrăzile şi cu infrastructura rutieră, avem o autostradă care nu va avea niciodată gropi şi nu va trebui amenajată – Dunărea”, spune Traian Bădulescu.

În 1991, pe Dunăre operau 14 vase de croazieră, iar în 1992, deja 60. Cifra ajunsese la 109 în 2009 şi la 115 în 2010, an în care au fost transportaţi aici 230.000 de pasageri. În 2012, peste 120.000 de turişti străini au ajuns şi pe sectorul românesc al Dunării. Majoritatea (80%) sunt germani, iar in jur de 10-15%, din SUA.

„Cu excepţia Deltei, nu valorificăm deloc restul Dunării. Cu mici excepţii, precum Cazanele (unul dintre cele mai spectaculoase peisaje riverane din Europa şi din lume) şi Orşova, Portul Cultural Cetate al poetului Mircea Dinescu şi oarecum oraşele Cernavodă, Brăila, Galaţi şi Tulcea, care încep să se dezvolte din punct de vedere turistic. Am putea avea porturi turistice, plaje amenajate, ministaţiuni sau  minicroaziere organizate pentru români şi rezidenţi. Am putea dezvolta turismul rural şi turismul vitivinicol la Dunăre. De-a lungul Dunării se află multe crame, precum Ostrov, Rasova, Daria”, spune Traian Bădulescu.

Acesta a remarcat că şi Bucureştiul este oraş din arealul dunărean, putând fi considerat capitală la Dunăre. Asta, deoarece orice localitate aflată la cel mult 70 de kilometri de fluviu beneficiază de acest statut.

„În lunca Dunării avem 18 oraşe – Moldova Nouă, Orşova, Drobeta-Turnu Severin, Calafat, Corabia, Zimnicea, Giurgiu, Turnu Măgurele, Olteniţa, Călăraşi, Feteşti, Cernavodă, Hârşova, Brăila, Galaţi, Isaccea, Tulcea şi Sulina – care ar putea atrage turişti prin proiecte, prin investiţii. Marea majoritate a ideilor a tot fost expusă de ani şi ani de zile, ca proiecte. Dar noi, românii, avem o plăcere de a ne împotmoli în proiecte grandioase. Acum mai bine de 10 ani auzeam promisiuni că Giurgiu (eternul oraş necunoscut nouă, bucureştenilor, deşi este la 60 de km sud) va avea un sat de vacanţă, iar Călăraşi un Danubius Park”, a arătat Bădulescu.

Potrivit acestuia, pe lângă zonele din arealul Dunării, există încă multe altele pentru care ar trebui să existe interes din partea autorităţilor locale şi centrale, de valorificare a potenţialului turistic.

„Un alt reper turistic ar putea fi Bărăganul. Este drept, cu excepţia unor staţiuni precum Amara, care a început să se dezvolte iarăşi în ultimii ani, această vastă regiune nu are infrastructură de cazare. Aşa cum maghiarii promovează Pusta, noi am putea promova Bărăganul. Aici s-ar putea dezvolta mult turismul rural. Bărăganul este o zonă agricolă, cu tradiţii şi obiceiuri interesante”, spune Traian Bădulescu.

În opinia sa, Botoşani este încă un judeţ ‘uitat’ al Moldovei, iar staţiunea Băile Herculane merită să intre în circuitul turistic internaţional. AGERPRES