Un club fără trecut și fără viitor. ACS Poli nu e Poli

Acest articol e scris demult. Nu l-am publicat până acum. Și nu îl public acum pentru că ACS Poli a fost umilită, ieri, la Botoșani, 1-6. Doar îl actualizez și, cerându-mi iertare timișorenilor pe care aceste rânduri îi vor deranja, îl predau site-ului BanatulAzi.ro.

ACS Poli a fost înființată în 2012, prin mutarea pe Bega a lui AC Recaș. Imediat după alegerile prin care profesorul universitar Robu devenea primarul Timișoarei, după prea lungul mandat al domnului Ciuhandu.

În acea vară, FC Timișoara obținuse, pe teren, promovarea în Liga I, dar clubul era deja în colaps. N-a primit licența pentru prima divizie și s-a desființat. Tot atunci, Druckeria, celebra galerie polistă, a decis să o ia de jos, alăturându-se grupării ASU Politehnica, echipa Universității Politehnica, instituția care, la 4 decembrie 1921, o înființa pe Poli, devenită echipa-fanion a Banatului postbelic. Și tot atunci s-a reînființat, după 64 de ani, legendara Ripensia.

Încă de la început, ruptura a fost evidentă. Druckeria a refuzat să sprijine ACS-ul, iar ACS-ul s-a încăpățânat să existe, clamându-se continuatoarea adevăratei Poli. Zeci de mesaje cu ”AC Recaș nu e Poli” au împânzit zidurile orașului.
De aici și până la atacurile – e drept, subțiri ¬¬– la adresa noului primar n-a mai fost decât un pas. Apropiată cercurilor țărăniste și ale Ligii Bănățene, adversari politici ai lui Nicolae Robu, Druckeria milita pentru desființarea ACS-ului.

ACS Poli a luat ființă ca urmare a faptului că primarul Robu este un mare iubitor de fotbal, un mare polist și a dorit să ofere orașului, rapid și bine intenționat, o echipă de primă ligă. Proiectul Druckeriei, ASU abia promovând atunci în Campionatul Județean, cerea prea mult timp, timp pe care primarul a considerat că Timișoara nu și-l poate permite.

ACS a promovat din primul an. Apoi a retrogradat după un alt an. Și iar a promovat, acum iar stă să cadă. Dacă am fi răi, ne-am aminti de ”echipa ABBA”, cum era poreclită Poli ”cea adevărată” prin anii ’80. (ABBA fiind o legendară trupă suedeză de muzică pop, extrem de populară în acele vremuri).
Așadar, rezultate slabe, dar nu asta e problema. Nu!

Problema e că această echipă nu ”prinde”. Meciuri de primă ligă, disputate pe marele oval în stil sovietic de lângă Spitalul Județean, cu doar câteva sute de spectatori, da, au fost și asemenea cazuri… Și dacă n-a ”prins” până acum, e greu de crezut că o mai poate face.

Situația financiară e extrem de grea, echipa e în vrie, lotul e slab, consecință a falimentarei politici de transferuri a ”marelui” manager sportiv Daniel Stanciu, adus pe Bega de parcă în Timișoara n-ar mai fi oameni de fotbal. În iarnă, Stanciu, actualul conducător al lui ASA 2013 toamna, a legitimat la ACS Poli vreo șapte străini (numărul exact nimeni nu-l știe) de mâna a treia.

În aceste condiții, retrogradarea pare tot mai aproape. Și Timișoara ar putea avea, în toamnă un derby local, ACS – ASU, în Liga a II-a. Un nou război civil. Inegal ca forțe, câteva sute contra câteva mii.