Ați fost vreodată la o vânătoare de tigri în India? Nici eu, dar am văzut vreo duzină de filme despre așa ceva. Ca să nu exagerez, mărturisesc că nu am văzut nicio secundă din vânătoarea în sine, ci numai și numai partea finală, adică reîntoarcerea acasă. Aia cu jungla desțelenită brutal și alene, cu nobilii vânători cocoțați pe spinările unor elefanți greoi de flegmatici și, evident, cu tigrul răpus și purtat cu greu de niște pălmași ascetici, cu ochii mari, ce luminau a sărăcie și foame. Ei bine, acum, ca să reintrăm în actualitatea politică românească, schimbați nobilii cocoțați de pe spinările elefanților cu figura hirsută a lui Ciolacu, iar tigrul imperial, atârnat de lungile sulițe, cu însuși Ludovic Orban.
Da, pe așa elefanți mari se visa liderul PSD în dimineața zilei de luni, 31 august, înaintea votării moțiunii de cenzură împotriva Guvernului Orban. Numai că, după cum am aflat tot atunci cu icnete de râs mai mult sau mai puțin sincere, moțiunea nici măcar nu a mai apucat să fie votată! Asta pentru că partidul majoritar în Parlamentul României, împreună cu aliații lui, nu a reușit să asigure nici măcar nenorocitul de cvorum. Sau, poate că, așa cum încâlcit a încercat să explice dl Ciolacu, o fi fost vorba despre un cvorum asimptomatic. Fiindcă așa sunt vremile și noi abia ne tragem sufletul supt ele. Vremuri cu trădări, susține dl Ciolacu și, ca atare, el, omul dialogului, a scos de undeva — nu îmi imaginez de unde — paloșul răzbunării pentru a-i pedepsi crunt pe cei 4-5 pesediști care, chipurile, s-ar fi dat bolnavi, carantinați, în primejdie de moarte chiar în lunea fatală.
Dintre ei, premianții sunt evident mezzosoprana de coloratură bleu-gendarme Carmen Dan și medicul-mitralieră Cătălin Rădulescu. Pe care parcă văd că Ciolacul îi va da afară urgent din partid cu acest prilej. În ciuda tuturor certificatelor medicale și a plânsului de lăcrămioară părăsită, cu urme de polen expirat ale fostei ministrese cu priză la Dragnea. Na, uite că fix în clipa în care am scris Dragnea ați și înțeles chichirezul minor cu boicotarea de cvorum: da, Marcel Ciolacu a simțit azi că poziția lui de prospețel lider al PSD-ului se clatină mult mai serios decât ar fi crezut. Nici vorbă însă ca primejdia să vină dinspre fidelii lui Dragnea. Nu cred nici că Simonis ar reprezenta vreo primejdie, în ciuda faptului că imediat după caraghioslâcul de moțiune, Simonis a mârâit la Ciolacu așa cum se mârâie la un cățel căruia îi comunici că osul îi va fi luat. Nu, în acest moment chichirezul major pentru Ciolacu este Victor Ponta. Care, se pare, că l-a și împins către un asemenea gest nebunesc pentru a-i frânge gâtul. Cum a reușit Ponta să-i facă una ca asta? Prin acuze de colaborare pe sub masă cu PNL-ul.
Așadar, de luni după-amiază, Victor Ponta știe foarte bine că PSD-ul nu mai are lider și nici speranță de lider. Cu o singură și, relativ, ușor de îndeplinit condiție: Firea să piardă Capitala în 26 septembrie. Iată de ce cred că, în momentul de față, există două scenarii agreate de structurile din servicii, mediile de afaceri și din mass-media din jurul formațiunii transpartinice numite PSD: fie nu o vor lăsa pe Firea să câștige Capitala pentru a salva PSD-ul prin plasarea lui Ponta în fruntea partidului, fie, după alegerile din septembrie, vor determina o masivă migrare a pesediștilor către Pro România.