Ieri l-am condus pe ultimul drum pe cel care a fost unul dintre condeierii caricaturii timişorene, Vamoș Barbu Emeric. Un om puternic, cu faţa plină de zâmbete, care îţi dădea oricând un sfat bun, dar nici nu te lăsa fără a-ţi spune şi un banc, pentru a te face măcar să zâmbeşti.
Purtând coroane pe brațe, o mare de oameni au păşit împreună cu preotul şi cu membrii familiei în urma sicriului, spre locul unde urma să îşi ducă mai departe somnul de veci, Emeric.
Pământ ai fost şi în pământ te întorci, căci din pământ ai fost făcut înainte ca Dumnezeu să îţi dea viaţă…
Ultimul drum a lui Imi, cum îi plăcea să i se spună, a fost presărat cu durere şi lacrimi. O mamă îndurerată l-a petrecut pe ultimul drum pe unul dintre fiii săi, cu lacrimi în ochi, alături de o soră şi un frate al celui trecut la cele veșnice. Oricum durerea nu are margini.
Dumnezeu să te odihnească şi să te aibă în paza Lui, Vamoș Barbu Emeric!
Mihaela Păunescu