Scena se repeta mereu, aproape în fiecare vineri seară, în acelaşi loc de fiecare dată, şi la ea luau parte cam aceleaşi persoane. La o masă de la un capăt al terasei de vară a cafenelei cu aer şic din centrul oraşului se aflau ei, mai mereu cei trei bărbați, până în 30 de ani, iar la celălalt capăt stăteau ceilalți doi, un bărbat şi o femeie, în jurul vârstei de 40 de ani.
În vreme ce tinerii bărbaţi îşi sorbeau zgomotoşi, dar fără a-i deranja cu adevărat pe cei din apropiere, coniacul sau uneori vinul din pahare, cuplul de vârstă mijlocie părea a urmări, cu o vizibilă stinghereală, dar şi cu o atenţie nemascată, mişcările celor trei. Ritualul căpătase ceva vechime, de vreme ce întâlnirea la distanţă dintre cele două grupuri părea să nu-i mai deranjeze pe niciunul dintre componenţii acestora.
Un soi de complicitate amicală, de acceptare amuzată a întâlnirii de fiecare „vineri seară” se instalase între bărbaţii tineri, arătoşi şi plini de o vitalitate seducătoare şi cuplul puţin ciudat, format din femeia de 40 de ani, încă frumoasă şi cu un trup de o zvelteţe apreciabilă, vizibil conturat de o îmbrăcăminte mereu îndrăzneaţă, cel mai adesea o rochie mulată provocator, ori o rafinată şi elegantă asociere „deux-pieces”, și bărbatul cu o statură potrivit de înaltă, rotund la trup şi cu un început pronunţat de chelie, care părea un fel de accesoriu al seducătoarei sale însoţitoare, aducând, prin înfăţişare şi fel de a fi, cu un contabil bonom din vremurile vechi.
Aproape de fiecare dată când se aşezau la masa uşor retrasă din stabilimentul respectiv, comandau acelaşi meniu: o salată de legume mediteraneene, pe care o consuma invariabil femeia, o sticlă de vin roşu, iar la final câte două cafele cu frişcă. Din când în când, privirea femeii căuta cu o insistenţă nemimată chipul unuia dintre tinerii aflaţi la masa respectivă. Deşi părea interesat, la rândul lui, de ocheadele elegantei doamne, bărbatul se întorcea rapid la conversaţia cu amicii săi, ignorând-o, finalmente, pe admiratoarea sa făţişă.
Totul ar fi continuat la nesfârşit, probabil, dacă într-una din serile de vineri ceva inevitabil nu s-ar fi produs. Anume, faptul că, la un moment dat, ţâşnind parcă dintr-un impuls diavolesc, bărbatul cu chelie, aflat ca de obicei alături de soţia sa la una dintre mesele terasei de vară, s-a apropiat cu o determinare militărească de masa celor trei tineri bărbaţi, aflaţi, ca de obicei, la locul lor obişnuit. Cu o anumită precipitare în glas, semn că, totuşi, misiunea sa nu era una tocmai uşoară, respectivul domn avea să-i şoptească ceva scurt la ureche unuia dintre tineri. Bărbatul interpelat, cel mai arătos, de altfel, dintre cei trei, acelaşi asupra căruia frumoasa femeie de vârstă mijlocie stăruia frecvent cu privirea, exersând un soi de seducţie de la distanţă, dar cu toate acestea încărcată cu o senzualitate densă şi palpabilă, s-a ridicat uşor uluit de pe scaunul său, având să-l urmeze pe soţul femeii câţiva paşi mai încolo.
Dialogul nu a durat prea mult, de vreme ce amândoi aveau să se îndrepte cu paşi rapizi spre masa femeii. Acolo, după prezentările de rigoare, Claudia, acesta fiind numele ei, avea să-i dezvăluie scurt motivul prelungitei întâlniri la distanţă dintre eroii acestei poveşti petrecute, într-un fel aproape ireal, pe acea terasă şi întotdeauna în ziua de vineri seara. „Ştii, Cristian, eu şi soţul meu ne iubim aproape la fel ca în prima zi a căsniciei noastre. Nu am putea trăi unul fără celălalt nici măcar o zi.
Vorbesc de o relaţie cum puţine cred că mai există astăzi între un bărbat şi o femeie încă tineri, aşa cum suntem noi. Din nefericire, soţul meu suferă de o boală nesuferită. Este impotent. De mai bine de un an, noi nu am mai reuşit să facem dragoste aproape deloc. Din acest motiv, cu consimţământul expres şi deplin al soţului, te-am ales pe tine ca amant. Dacă accepţi propunerea noastră, îţi atrag atenţia că va fi vorba de o relaţie strict fiziologică, pe termen limitat şi cu o foarte redusă, sper, încărcătură afectivă. Decizia îţi aparţine, dragul meu!”.
Grimasa de uluială de pe faţa lui Cristian avea să se lăţească tot mai mult, pe măsură ce femeia îi istorisea imperturbabilă povestea tragic-grotescă a relaţiei sale maritale. Urmărind aproape simultan mutra soţului Claudiei, placidă, enervant de calmă pe măsură ce istorisirea femeii căpăta contur, capul începuse parcă să-i vâjâie într-un amestec de simţuri extreme. Pentru moment, uluiala îi fusese atât de mare, încât nu se simţi în stare să ofere un răspuns limpede şi clar provocării venite din partea straniului cuplu. Apoi însă se dezmetici ca prin farmec şi, privind-o sfredelitor precum un animal de pradă bine antrenat, îi răspunse Claudiei scurt şi la obiect: „Sunt de acord cu tot ceea ce îmi veţi cere, doamnă!”. Ceea ce avea să se şi întâmple, de altfel, în fiecare seară de vineri, păstrând, astfel, ritualul zilei din epoca preludiului acestei stranii aventuri amoroase.
Vreme de aproape jumătate de an, bărbatul de treizeci de ani avea să se întâlnească cu soţia insului pleșuv, de profesie pilot pe avioane de călători de mari dimensiuni, în fiecare început de week-end, în vila spaţioasă, închiriată în oraşul din câmpia Banatului de familia celor doi soţi de vârstă mijlocie. În clipa în care Cristian ajungea în casa cu pricina, soţul Claudiei părăsea uşor stingherit, dar fără a o arăta prea tare, cel puţin în aparenţă, locuinţa cu etaj şi mansardă, lăsându-i pe cei doi în intimitatea actului amoros, plenar consimţit de cele trei personaje ale unui fals şi oarecum ridicol triunghi conjugal. Povestea avea să se sfârşească într-o seară, fireşte de vineri, când, după o fierbinte acuplare erotică, doamna de 40 de ani avea să-i transmită chipeşului Cristian un mesaj bine ticluit: „Această seară de vineri va fi ultima, iubitule, pe care o vom mai petrece, făcând dragoste. De aceea, Cristian, vreau să-ţi mărturisesc câteva lucruri foarte importante! Primul, că eşti bărbatul cel mai fermecător dintre cei, puţini, ce-i drept, pe care i-am cunoscut până acum, în afara soţului meu.
Al doilea, că m-ai făcut să mă simt din nou femeie, după o lungă perioadă de timp în care aproape că am uitat ce înseamnă să faci dragoste! Şi al treilea, că aş fi dorit atât de mult să fac un copil cu tine, încât aş fi călcat în picioare orice tip de convenţie socială, inclusiv pe aceea de femeie măritată. Povestea se va opri aici, în această seară, din simplul motiv că îmi voi urma soţul într-un alt oraş, acolo unde el a fost deja detaşat profesional. Nu mă întreba nimic suplimentar, aventura noastră, pactul nostru, deopotrivă bizar şi secret, ia în acest moment sfârşit”.
Lovit din nou de o paralizantă şi moleşitoare uluială, Cristian se îmbrăcă cu gesturi febrile, se întoarse încă o dată spre femeia puternică şi încântătoare de 40 de ani, îi privi pentru ultima oară trupul gol, alungit pe patul diafan din dormitor, şi apoi, sărutând cu putere buzele moi şi atât de frumos conturate ale Claudiei, părăsi pentru totdeauna vila cu etaj şi mansardă din oraşul de câmpie.