Săptămâna aceasta se încheie proiectul Rediscover derulat de Primăria Timisoara în ultimii trei ani, parte a unui amplu efort european de redescoperire și valorificare a patrimoniului evreiesc din zona riverană Dunării.
Au participat primăriile din Regensburg, Szeged (care a asigurat și coordonarea generală a parteneriatului), Murska Sobota (Slovenia), Osijek (Croatia), Banja Luca, Kator (Muntenegru), Subotica, Timișoara și Galați. Scopul inițial a fost acela de a scoate la lumină moștenirea evreiască rămasă în regiune atât în formă imobiliară (clădiri, ansambluri de patrimoniu, monumente) cât și imaterială (obiceiuri, personalități, amintiri). După decenii de negare sau marginalizare, s-a simțit nevoia revigorării acestei bogății spirituale și a redefinirii mai complexe a identității culturale a comunităților din această arie.
Echipa de proiect a Primăriei Timisoara a oferit deja în luna martie o expoziție de roll-up-uri prezentând clădirile ce poartă semnătura arhitectului Lipot Baumhorn și ne invită acum să intrăm în alte taine ale Comunității evreiești prin cele trei expoziții deschise acum, la Centrul Multicultural Bastion. Prima cuprinde imagini și informații referitoare la sărbătorile de peste an ale Comunității, explicând în limbile română și engleză semnificația fiecăreia, cutumele serviciului religios dar și ale vieții de familie din timpul sărbătorilor, locația cronologică în cadrul anului evreiesc, cu aproximare în calendarul gregorian pe care îl urmează azi, Europa.
Este o bucurie să descoperim, rând pe rând, Ros Hasana (Anul Nou), Yom Kippur-ul, Hanuka și Purim-ul dar și zilele de Sabat, ziua Holocaust-ului, a Ierusalimului sau cea a Israelului, informații despre ciclul vieții sau obiectele de cult cele mai relevante. Fiecare roll-up cuprinde descrierea unei sărbători precum și imagini de la celebrarea acesteia, oferite de Comunitatea evreilor din Timișoara. Chipuri de copii sau de bătrâni gata să te învețe o serie de minunății desprinse parcă din basme, imagini de la masele comunitare sau de la serviciul religios săvârșit în Sinagoga din Iosefin recompun un ethos și o stare de bine generată de locuirea împreună în spațiul unei moșteniri spirituale unice.
A doua expoziție cuprinde 15 roll-up-uri ce evocă principalele personalități pe care le-a dat istoria acestei Comunități, marcând nu doar identitatea acestui grup cât pe cea a culturii bănățene sau, în unele cazuri, culturii mondiale. Regăsim aici chipuri senine dar încărcate de seninătatea cunoașterii, a împlinirii profesionale dincolo de barierele timpului în care au trăit. Imposibil de operat o selecție căci expoziția însăși prezintă doar o mică parte din numele care au marcat Comunitatea.
Le vom menționa ca într-un dicționar obligatoriu al Timișoarei culturale, invitându-vă să mergeți în expoziție spre a adăsta preț de o clipă alături de chipul și biografia fiecăreia: Rabin David Oppenheimer, Rabin Jakab Singer, Rabin Ernest Neumann (”însuflețitul care a însuflețit”), apoi fizicianul Peter Freund (profesor al Universității din Chicago), arbitrul internațional de fotbal Abraha Klein, bancherul si filantropul Zsigmond Szana, întemeietorul Societății Anonime Bancare și Comerciale Timisoara, apoi consul onorific al Marii Britanii la Timisoara în 1908; pianista Ella Philip, compozitorul și dirijorul Ladislau Roth, cetătean de onoare al Timisoarei începând din 2020, inegalabilul Ioan Holender, director al Operei de Stat din Viena și al Operei Populare din Viena, apoi al Festivalului international George Enescu; matematiciana Maria Neumann, continuatoarea lui Janos Bolyai în studiul geometriilor neeuclidiene; poetul, dramaturgul și traducătorul Anavi Adam, șahistul Sergiu Grunberg, campionul național de bridge Gheorghe Eckstein, de asemenea medialiat cu argint și bronz la Olimpiadele internationale de matematică din 1962 si 1963; avocatul Adolf Vertes, respectiv chimistul și ulterior industriasul John Farber, al cărui nume se leagă de iconica fabrică Azur din Timisoara.
Viețile multora dintre ei reprezintă un amestec de traume și împliniri, de includere în detașamente de muncă obligatorie, excludere din școală sau de la locul de muncă, pierderea unor rude la Auschwitz (Ladislau Roth). Dar fiecare a reușit să depășească greutățile contextului socio-politic și a împlinit un destin profesional și moral de la care avem multe de învățat.
Surpriza acestui proiect a constituit-o reala descoperire a arhitectului Henrik Telkes, nume quasi-necunoscut chiar și specialiștilor până în urmă cu foarte puțin timp. Creator prolific și original, în stil Secession, a creat planurile a 7 mari palate din orașul nostru, clădiri bine cunoscute de toți timișorenii autentici sau mai noi, a trăit cu modestie și decență, străbătând anii comunismului în tăcere și ignoranță. A fost ”descoperit” recent prin cercetările doamnei Getta Neumann și ale arhitectului Gabriel Szekely care, ajungând la fiica arhitectului, a avut bucuria de a găsi imagini cu toate aceste bijuterii ale tatălui său.
Se pare că Henrik Telkes avea si o pasiune pentru fotografie, imortalizând astfel clădirile ridicate de el, îndată după finalizare: impresionantul palat Loeffler, casele gemene Csermák, emblematicul palat al Farmaciei Kovács, casele Mica Bruck si Katalin Panits din Iosefin, Róna Miksa din Piata Traian, palatul Ágoston Gálgon de pe strada Eugeniu de Savoya. Impresionează decorațiunile discrete dar încărcate de simboluri ale vitalității și fertilității, inovațiile în materia balcoanelor și a turnurilor dar mai ales viteza și acuratețea cu care în timp foarte scurt au fost realizate clădiri impersionante. Imagini și descrierea tuturor acestora se regăsesc în expoziția deschisă la Bastion.
Mulțumiri si felicitări se cuvin doamnei Floriana Stefan, manager de proiect în cadrul Primăriei Timisoara împreună cu întreaga sa echipă discretă dar entuziastă, doamnei Luciana Friedmann, presedinta Comunității evreilor din Timisoara pentru suportul și informațiile oferite cu generozitate și căldură, respectiv domnului arhitect Gabriel Szekely care a entuziasmat luni, 24 mai publicul venit la vernisaj cu o prezentare încărcată cu detalii și explicații contextuale, parcă aducând spiritul altor vremuri în prezentul imediat.
Deocamdată expoziția va fi deschisă doar o săptămână, existând speranțe să fie reluată si oferită publicului într-o altă locație, pe un termen mai ofertant. Ne-am bucurat să fim acolo și credem cu tărie că fiecare om din acest oraș, nemaivorbind despre vizitatorii săi curioși, trebuie să treacă pragul expoziției, măcar pentru câteva clipe. Cam atât cât reprezintă și trecerea noastră prin lume.
