Nu-i aşa că v-au scârbit politicienii noştri? V-a cuprins perplexitatea văzând nesimţirea parlamentarilor care şi-au votat pensii speciale pentru ei şi pentru cei care i-au sprijinit să ajungă în parlament, adică pentru primari şi viceprimari, preşedinţi şi vicepreşedinţi de consilii judeţene.
Încet, încet, începem să înţelegem că această clasă politică românească se transformă – cu sprijinul nostru – într-o Nomenclatură, care beneficiază de tot mai multe privilegii. Încrederea noastră, dată prin Vot, le-a dat dreptul să ocupe -democratic- Poziţia şi Puterea, prin care pot să încalce principiile şi promisiunile asumate la alegeri.
Este evident că ne-au păcălit! Cum au reuşit acest lucru de atatea ori? Pe unii dintre noi – cei mai proşti – ne-au convins că sunt interesaţi doar de binele public. Altora, le-au propus să fie parteneri în proiecte care vizau rezolvarea marilor noastre probleme: sănătatea, educaţia, economia. Alţi fraieri care le-au dat votul. Au fost alegători care credeau că votează ideologii de stânga, de dreapta sau de centru. Alţi naivi manipulaţi. Şi, în fine, turmele de alegători comunali, conduse de primarii lor, care au fost primii la vot, dis de dimineaţă. Trebuie, măcar în ultimul ceas, să constatăm că situaţia este de o maximă gravitate: politicienii şi acoliţii lor deţin toate pârghiile care le permit accesul la resursele noastre şi – evident – că le dirijeaza în folosul lor.
De ce este mai grav acest lucru la noi, decât în alte ţări din spaţiul european? Pentru că politicienii noştri sunt constituiţi în găşti, nu în partide, le lipseşte buna credinţă, principiile, şi sunt lipsiţi total de scrupule în atingerea intereselor proprii.
Ei au înţeles, înaintea noastră, că au interese comune, care sunt mai presus de partide, de culori politice, de principii sau de promisiuni; interese care pot fi satisfăcute doar împreună. Iar parlamentul nostru este plin de exemple care confirmă acest lucru!!!
Acest fapt este evident mai mult ca niciodată, şi acum se vede cu ochiul liber demarcaţia dintre noi şi ei. Noi, alegătorii şi ei, aleşii – cei cărora le-am dat votul!
Nu spune, te rog, citind aceste rânduri că nu te interesează. Pentru că şi tu circuli pe drumuri care au rămas poteci, deşi puteau deveni autostrăzi. Pentru că, deşi te rogi la Dumnezeu să îţi dea sănătate, când te îmbolnăveşti ajungi în spitale rămase fără medici şi unde dezinfectanţii sunt apă chioară.
Priveşte cum îşi dau mâna, cu toţii, când e să îşi apere interesele, uitând complet de partidul din care vin sau de eventualele declaraţii ale liderilor de partid!
Privilegiile lor au început să fie zdruncinate de acţiunile justiţiei. Soluţia găsită de parlamentarii noştri? Schimbăm legile, desfiinţăm instituţiile incomode sau le lăsăm, dar le luăm atribuţiile.
Câţi dintre noi înţeleg gravitatea acestei situaţii?
Trebuie să răsturnăm această dictatură parlamentară?
Ce ne lipseşte ca să reacţionăm?
Vei spune că nu se poate! Eu am să îţi spun că se poate! Pentru că avem puterea să o facem!
Întrebarea mea este CE VREI TU? Vrei să răsturnăm dictatura parlamentarilor? Iar dacă răspunsul tău este DA, un DA hotărât, atunci eu îţi spun că avem pârghii să o facem şi te invit să stăm de vorbă.