În orașul nostru de la șes se circulă cam cu probleme în trafic. Câte un blocaj nu mai miră pe nimeni. Două ore pentru a străbate de la nord la sud urbea, de asemenea, nu miră șoferii ce sunt căliți în bătălia perpetuă cu deșteptăciunea semafoarelor. Sau un timp de 45 de minute, până la următorul tramvai, afișat pe panourile groazei deja a devenit o rutină de zi cu zi.
Tot mai mulți timișoreni încearcă metode alternative la transportul în comun. De câtiva ani s-au înmulțit bicicliștii ce-și aduc forța mușchilor la depășirea necazurilor din trafic. Pare o soluție viabilă pe distanțe scurte sau medii. Este ecologic, este sport și sănătate în același timp.
Dar toate trebuie făcute în limitele bunului simț. Când afară este o vreme de iarnă cu zloată mizeră pe jos, lucrurile se complică. Trotuarele sunt necurățate, în ciuda amenințărilor Primăriei că va da amenzi. Pistele de biciclete nu se mai văd. Carosabilul are mai mult de un metru de la bordură de zăpadă frământată. În alte locuri este înghețată. Porțiunile de gheață alternează cu bălți și cu zăpadă înmuiată de sare. Unde nu a ajuns sarea, zăpada capătă fermitatea sticlei. Este foarte greu de mers chiar și pe jos. Cei pe patru roți fac eforturi să circule apropiat de normal. Acesta este momentul când apar teribiliștii. Bicicliști fără pic de gândire fac slalom printre pietoni și mașini. Nu te poți ține pe picioare, dar ei vor să arate că sunt mai grozavi pe două roți.
Așa cum și între șoferi există oameni de toată isprava, dar și ghiolbani lipsiți de educație, la fel stă treaba și între bicicliști. Majoritatea sunt responsabili cu ei și cu cei din jur, dar nesimțiții se strecoară și printre cei cu două roți.
Nu se poate frâna în siguranță. Nu se poate depăși, dar zevzecii cu pedale vor să arate morțiș că pot da de pământ cu spiritul de corectitudine al celorlalte mii de cicliști ce au lăsat acasă vehiculul devenit atât de periculos în aceste zile.
Un taximetrist cu umor ceva mai negru, care urmărea cu privirea un biciclist, ce abia reușea să-și țină echilibrul printre nămeți, a remarcat că măcar este echipat corespunzător cu vestă reflectorizantă. „E mai bine așa cu vestă, că pot să-l găsească mai ușor când îl adună de sub tramvai!”
Inconștienții nu vor să știe de nimic. Că ajung sub roțile unui troleibuz sau pun în pericol viața altora este prea puțin important pentru ei. Important este să se laude, cu mintea puțină ce o au, că se „dau pe zăpadă”! Nebunii nu doar că-și riscă propria viață, dar nu dau doi bani nici pe cea a altora.
De fapt, nici legea nu le permite mersul în condiții de iarnă.
În Regulamentul pentru aplicarea Codului Rutier avem ceva mai clar stabilite responsabilitatile biciclistilor. La articolul 161, litera m, se spune foarte clar că se interzice circulația bicicletelor „atunci când partea carosabilă este acoperită cu polei, gheață sau zăpadă. Dar cine să-i vadă? Poliția nu are vreme.
De fapt circulația în astfel de condiții este în mod evident un gest de nesimțire și de sfidare a bunului simț și a concetățenilor. Cine are chef de senzații tari poate alege să iasă pe câmp sau în pădure să patineze cu bicicleta, nu pe drumurile publice!
