Cu 54 de ani în urmă, Decretul 770, care interzicea întreruperea de sarcină avea să ucidă 10.000 de femei și să determine abandonul a peste 100.000 de copii.
După mai bine de jumătate de secol, în plină Românie democratică, dreptul la avort tinde să devină tot mai abstract, tot mai ignorat în practică și tot mai atacat de către instituții și grupări religioase și ultra-conservatoare.
Cu doi ani în urmă, în octombrie 2018, Comitetul pentru Drepturile Omului al ONU includea accesul la avort și prevenirea mortalității materne printre drepturile omului și crea standarde globale critice pentru a preveni mortalitatea maternă și pentru a asigura protecția accesului la avort în conformitate cu legislația internațională privind drepturile omului, reafirmând principiul fundamental potrivit căruia aceste drepturi se aplică numai după naștere.
Conform acestor standarde, statele sunt obligate să se asigure că femeile și fetele au acces la mijloace contraceptive accesibile, la informații referitoare la sănătatea sexuală și reproductivă bazate pe dovezi și că previn stigmatizarea femeilor și fetelor care recurg la avort.
Astfel, deși avem o legislație națională și internațională și standarde globale care protejează drepturile reproductive ale femeilor, în România, sub influența religioasă complet neavenită într-un stat laic, majoritatea spitalelor publice refuză efectuarea întreruperilor de sarcină, iar tinerilor le este refuzat accesul la cunoștințe despre corpul lor, la ore de educație sexuală. Deloc surprinzător, în aceste condiții, România se situează, cu 18.000 de mame adolescente/an pe primul loc în Europa în acest rușinos top și numără, în centrele sale de plasament, peste 57.000 de copii abandonați.
Joi, 12 martie, de la orele 16, Asociația SPICC organizează în fața Casei Studenților evenimentul „770”, care se dorește pe de-o parte un reminder al ororilor provocate de politica pro-natalistă ceaușistă și pe de altă parte un protest împotriva lipsei de interes a statului în ceea ce privește respectarea drepturilor reproductive ale femeilor și fetelor și accesul tinerilor la ore de educație sexuală.
Evenimentul va fi compus din două secvențe:
1. O expoziție de mărțișoare comemorative, menite să reamintească chinurile cumplite prin care treceau în perioada ceaușistă femeile nevoite să-și auto-provoace avortul, recurgând la diverse instrumente improvizate: coada polonicului, cârligul umerașului, andrelele, fiertura de pătrunjel introdusă cu sonda în uter;
2. „137 de elefanți”, un spectacol despre un fragment cvasi-necunoscut din istoria recentă a României: copiii nedoriţi, ajunşi în „lagărele de copii” comuniste și „ajutaţi” să dispară… Spectacolul se desfăşoară sub motto-ul „Cine nu are memoria istoriei, riscă s-o repete.” (George Santayana).
Mai multe detalii: https://www.facebook.com/events/651136498789707/