Pasajul subteran din Piața Operei a devenit toaletă publică.
Declarativ, edilii noștrii ar dori să avem ,,cel mai cel” municipiu din țară. Dacă s-ar putea, ar trebui să concurăm cu multe alte municipalități din toată Europa. Avem cu CE ne prezenta. Problema este alta: CUM ne prezentăm.
În plin centru, chiar la kilometrul zero, după cum se folosește o expresie descărcată de sens, avem Piața Operei. Este un loc încărcat de istorie și de simboluri înălțătoare. Poate ar merita mai mult respect. Aici există un pasaj subteran ce zace de ani de zile fără nici un rost. A fost construit cu peste treizeci de ani în urmă, cu destule eforturi financiare, dar și tehnice. Au fost probleme cu nivelul apei freatice ce a coborât mult și, astfel, a pus în pericol clădirile din jur, mai ales Castelul Huniade.
Odată cu transformarea pieței într-una pietonală, fără trafic auto, nici pasajul nu mai avea vreun rost. Au apărut în subsol magazine, destul de elegante la inceput, iar mai apoi tarabe din ce în ce mai imunde, ca cele de pe la periferii. Mizeria este la ea acasă în plin centrul Timișoarei. Toată lumea a visat frumos. În pasaj se voia ba o agenție teatrală, ba un muzeu al Revoluției. După cum se apropiau sau se îndepărtau alegerile, toți politicienii promiteau tot fel de nemaivăzute.
Să nu mai vorbim de un posibil trafic auto ce ar fi trebuit să treacă pe aici. Vorbe! Nimic nu se întâmplă in pivnița mizeră.
Acum, odată cu canicula, apare adevăratul disconfort. La câțiva metri de intrarea elegantă în rectoratul Politehnicii, pute ca într-o hazna. Pe treptele fostului pasaj, mizeria de nedescris nu este întrecută decât de putoarea celor ce-și fac nevoile acolo. Locul a devenit toaletă publică pentru cei fără pic de bun simț.
Nici celelalte intrări nu arată mai bine. Acestea au fost blocate cu panouri de placaj ce au început să putrezească de la apa de ploaie sau de la înfiltrații. Ce folos că a dispărut celebrul acvariu!? Locul nu arată cu nimic mai bine. Dimpotrivă, mizeria tronează ca la ea acasă.
Acum doi ani, dintr-un exces de zel, niște minți luminate au dat ordin de renovare a marginilor de beton de la cele câteva intrări. Sigur că, în lipsa unor meșteri adevărați și a materialelor corecte, totul arată și mai rău decât înainte. Plăcile ceramice au căzut, sunt sparte sau fisurate mai rău chiar decât vechile plăci de travertin, ce măcar au rezistat trei decenii. Nici travertinul nu a fost cea mai bună soluție, fiind un material mai potrivit pentru interioare, dar tot a rezistat de zeci de ori mai bine decât plăcile lucioase ce cad după doi ani.
Așa se face că, în loc de un spațiu de relaxare sau unul utilitar, avem în centrul urbei o baltă subterană impuțită și niște trepte pe post de closete. Veșnica poveste a lipsei de bani sigur că nu ține. Cât poate costa ca cineva să mai măture ocazional sau să spele cu un furtun cu apă mizeriile adunate? Nu poate fi o povară pe bugetul local.
