Atunci când vorbim de economie în Banat, situația e exact ca în basmele românilor: Timișul este fata babei cea bogată, iar Caraș-Severin, fata moșului cea frumoasă, dar săracă. Iar Aradul, deși nu la fel de bogat, tot la fata babei cea… „frumușică” s-ar încadra, fiind mereu cu puțin în urma Timișului.
O analiză a jurnaliștilor de la „Ziarul Financiar” arată că sudul Banatului este „deșert pentru bussines”, cu referire clară la județele Caraș-Severin și Mehedinți, primul fiind cu puțin peste cel din urmă, dar cele două reprezentând nu numai codașele Banatului, ci și codașele țării.
La nivel național, o analiză pe județe ar trebui să excludă Bucureștiul și județul Ilfov, care, în mod normal, sunt favorizate de condiția de capitală și, mai ales, de politica fiscală a ANAF, care a adus toți contribuabilii mari, indiferent de județul unde își au sediul, în administrarea Bucureștiului, fapt ce crește enorm cifra de afaceri a acestuia.
Dacă, deci, eliminăm favorizatele, pe primul loc, după cifra de afaceri pe anul 2016 (ultimul cu datele fiscale încheiate), se plasează județul Timiș, cu o cifră de afaceri 58,5 miliarde de lei, în creștere față de 2015, când cifra de afaceri era de 52,5 miliarde de lei, și dublă față de anul 2008 (ani de comparație folosiți de jurnaliștii de la „Ziarul Financiar”, anul 2008 fiind ultimul al celebrei crize), când cifra de afaceri era de numai 23,6 miliarde de lei.
Atâta timp cât cifra de afaceri este în permanentă expansiune, inevitabil, și numărul angajaților este în creștere, companii mari, precum Zoppas Industries, Flextronic sau Continental, căutând mai mereu forță de muncă, nu numai în Caraș-Severin, ci chiar și în Serbia. Managerul Zoppas a povestit, la o întâlnire a Clubului Oamenilor de Afaceri Germani din Timișioara, eveniment care a avut loc la Reșița, că societatea a căutat să angajeze muncitori din Anina, o zonă minieră cu mari probleme de șomaj și demografice, dar, chiar și la salariile substanțiale din Timișoara, nu au putut găsi prea mulți muncitori. Iar un alt om de afaceri a subliniat, cu aceeași ocazie, că, la Timișoara, până și pentru un muncitor necalificat, salariul minim nu scade sub 1.900–1.950 de lei, și totuși, nici așa nu sunt suficienți doritori.
Dacă în anul 2015, în Timiș munceau 193.083 de oameni, anul următor cifra angajaților a urcat la 200.906 muncitori.
În ceea ce privește societățile comerciale, în anul 2015 au depus situații financiare 29.514 agenți economici, pentru ca numărul lor să crească la 29.665 în 2016. Compania lider pe județ în anul 2016 a fost Profi Rom Food SRL, cea care deține supermarketurile Profi, cu o cifră de afaceri de 3,55 miliarde de lei, potrivit statisticilor din publicația citată.
Legătura cu Occidentul, prin autostrada Arad–Nădlac și prin punctul de frontieră de aici, a făcut să crească foarte mult cifra de afaceri a județului Arad. Acesta avea, în 2008, o cifră de afaceri de 11 miliarde de lei, pentru ca, în anul 2015, să ajungă la o cifră de afaceri de 27,6 miliarde de lei, cu numere record de angajați, 97.923, și de agenți economici, 14.486.
Un an mai târziu, în 2016, cifra de afaceri creștea la 28,8 miliarde de lei, dar cu o scădere serioasă a numărului de angajați, la 93.357, și cu o ușoară scădere, la 14.476, a agenților economici activi. Takata România este agentul economic care în 2016 a avut cea mai mare cifră de afaceri din județ, 2,57 miliarde de lei, așa cum reiese din statistica citată, a jurnaliștilor de la „Ziarul Financiar”.
La polul opus, după cei de la „Ziarul Financiar”, „Mehedinți, Caraș-Severin și Teleorman sunt «deșert pentru bussines»”, adică au cele mai salbe evoluții ale cifrei de afaceri, Mehedințiul, de altfel, stagnând — nu a avut nici măcar o evoluție minimală, precum vecinii săi din Caraș-Severin.
În Banatul de Munte, SE Bordnetze SRL are cea mai mare cifră de afaceri, 64 de milioane de lei, dar județul care avea în 2008 o cifră de afaceri de 3,9 miliarde de lei s-a dezvoltat abia la 5,7 miliarde de lei în 2015 și s-a prăbușit la 5,2 miliarde de lei în 2016. Fiind «deșert pentru bussines», este și normal ca populația activă să se orienteze spre județele ceva mai active, care sunt chiar liderii de mai sus, Timișul și Aradul. Astfel, dacă în 2015 Caraș-Severinul avea peste 32.000 de muncitori, un an mai târziu în județ mai munceau doar 26.748 de persoane, tot în scădere, de la 5.431, la 5.334, fiind și numărul agenților economici înregistrați în județ.
Pentru 2017 este de reținut că, potrivit Institutului Național de Statistică, a crescut producția de cauciuc, compania Continental fiind un actor important la acest capitol, chiar și în indicatorul național. România a înregistrat, în primele zece luni din 2017, un excedent de 981,1 milioane euro în comerţul internaţional cu cauciuc prelucrat. În perioada ianuarie–octombrie 2017, exporturile de cauciuc prelucrat ale României au totalizat 1,837 miliarde euro, în creştere cu 8% comparativ cu perioada similară din 2016, în timp ce importurile au însumat 856,1 milioane euro, cu 8,9% mai mult, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut.
Din păcate, producția industrială, motorul creșterii economice din ultimii ani, a intrat în declin la finele lui 2017.
Pe primul loc la dezvoltare și codași la cultură?
Deși Timișul este lider național la dezvoltare economică, excluzând, cum spuneam, Bucureștiul și Ilfovul, se pare că fenomenul cultural este în declin acut, deși orașul Timișoara se apropie tot mai mult de momentul în care va fi Capitală Culturală Europeană — anul 2021.
Cu toate că 2017 a fost anul în care Timișoara a dat primul premier bănățean postdecembrist, primarul Nicolae Robu s-a arătat mereu nemulțumit de felul în care Guvernul investește și finanțează proiectul Timișoara — Capitală Culturală Europeană.
Cum nemulțumit este și de felul în care Asociația gestionează evenimentele culturale sau de felul în care consilierul suedez tratează crema culturală a urbei.
Și tot la nemulțumiri trebuie să adăugăm instigarea aceluiași primar la protest public dacă Guvernul nu va lua măsuri pentru corectarea pierderilor bugetului Timișoarei aduse de noile prevederi ale Codului Fiscal.
Ceva mai optimist este primarul Reșiței, Ioan Popa. Anul trecut, municipalitatea a realizat un recensământ în oraș, iar primarul Popa s-a arătat încrezător în rezultatele prelucrate.
Depopularea uriașă din ultima perioadă și declinul imobiliar au făcut să se nască percepția că în Reșița ar mai fi rămas între 50.000 și maximum 60.000–65.000 de locuitori, cifre oarecum susținute și de rezultatele ultimului recensământ oficial. Se pare, însă, că percepția este nerealistă, primarul spunând că, potrivit cercetării sociologice ajunse la Primărie, în municipiu încă mai sunt în jur de 76.000–78.000 de locuitori.
„De vreo 5 ani, curba demografică, puternic descendentă în trecut, nu numai că s-a oprit, dar chiar a început să crească”, spunea primarul Ioan Popa. Acesta susține că, potrivit cercetării, grupa de vârstă 0–10 ani are o creștere de 60 % în ultimii cinci ani, ceea ce anunță că depopularea orașului s-a oprit și va urma o creștere demografică, dacă trendul este menținut. Mai rămâne ca această creștere demografică să fie susținută și de investitori, momentan, la Reșița, singurele investiții certe pentru 2018 fiind ridicarea a două supermarketuri pe platforma fostului CET.
Cristian Andrei
