Şi la Timişoara, ca în restul marilor oraşe , în Parcul “Carmen Sylva” s-au adunat câteva sute de oameni, de toate vârstele, cu plancarde în mâini, într-un marş pentru viaţă. De acolo s-a pornit într-un marş al tăcerii spre Catedrala Metropolitană, fluturând în aer afişele s-au plancardele de pe care se putea citi: “ Noi alegem viaţa”, Ia-mă de mână şi nu-mi lua viaţa” , “Copiii sunt iubire”, “ Te rog mami nu-mi lua viaţa”, “Să fim vocea celor fără de glas”.
Preoţii şi reprezentanţii lăcaşurilor de cult au ţinut scurte discursuri despre viaţă şi rolul acesteia în societate, după ce ea a fost déjà procreată.
Punctul final al procesiunii a fost Consiliul Judeţean Timiş, de la Catedrala Metropolitană trecându-se şi prin faţa Primăriei Timişoara. În toate punctele unde procesiunea a avut opriri au avut loc mărturii din partea participanţilor: ce este de fapt apărarea vieţii, rolul bisericii în apărarea vieţii, şi sprijinul femeii în timpul sarcinii atât material , cât şi spiritual, conştientizată ca să îşi păstreze sarcina, să fie conştientă că v-a da viaţă a ceva ce e unic.
“În dezbatere problematica este mult mai amplă, şi chiar titlul desemnat de Asociaţia”Studenţi pentru viaţă”, trimite spre o întreagă dezbatere dată de statutul embrionului în antropologiacreştină. (….)Sufletul e unit cu trupul încă din embrion, nu este doar o organizare celulalăfără o anumită formă. (….) Este vorba de sacralitateavieţii umane care încă din pântecele mamei este recunoscută de creştinism şi biserica creştină, ca fiind o persoană cu darul lui Dumnezeu, după chipul li asemănarea Domnului.” A spus preot orthodox, participant la marş. Pruncuciderea nu înseamnă decât „o crimă cu premeditare” deoarece viața este un dar de la Dumnezeu.
Prin “Marșul pentru viață” se poate înţelege şi o susținere a viitoarelor mame care se află în situație de criză de sarcină și trebuie susținute nu numai din punctul de vedere al consilierii psihologice, duhovnicești, dar și din punct de vedere material. Este o datoriede a crea o masă critică care să se unească într-un efort comun de mai multe confesiuni și să sprijine existența vieții, așa cum Dumnezeu o trimite, unică de la început, din pântecele mamei.
“Marşul pentru viaţă” a fost de fapt un semnal de alarmă şi de conţientizare că prin sucombarea vieţii , iar la sfârşitul unei zile 170 de suflete vor dispărea dintre noi: “Aseară la încheierea programului spitalicesc 170 de copii au fost ucişi, 170 copii în fiecare zi nu se pot apăra. Noi suntem aici ca să atragem atenţia asupra acestui eveniment , iar la sfârşitul acestui an 2019, 62 000 de copii vor fi ucişi.(….) Acestea sunt efectele avortului.” a spus preot ortodox.
Mihaela Păunescu
