În acest final de ianuarie, românii ar trebui să-și aducă aminte de unul din rarele momente astrale ale acestei nații. Exact azi, pe data de 24 ianuarie, sunt 160 de ani de când o mână de politicieni luminați de pe malurile Dâmboviței au lăsat deoparte ranchiuna și dezbinările dintre ei și cu destul de mari eforturi au impus un mai vechi gând al lor.
Unirea Principatelor Române era un ideal vechi scos la iveală mai cu seamă în timpul Revoluției de la 1848.
Dar abia în iarna de la începutul lui 1859 a sosit momentul prielnic. Recent alesul domnitor al Moldovei, colonelul Alexandru Ioan Cuza, a impus prin personalitatea sa și a fost considerat de cercurile unioniste de la București că ar fi omul perfect pentru a conduce și treburile de la sud de Milcov. Nu fără împotriviri și unele greutăți au reușit să impună tuturor ideea de a-l vota ca domnitor pe conducătorul moldovean.
Au urmat mulți alți pași până la unirea reală a celor două provincii. Dar ca simbol Unirea a fost realizată prin această dublă alegere cu un candidat unic.
Au recut 160 de ani și construcția statală ce părea destul de fragilă a dăinuit până azi. Au mai fost în timp unite și alte provincii, altele au fost pierdute, dar Unirea a rămas în vigoare.
La Timișoara, la bustul domnitorului Unirii, azi au avut loc ceremonii de suflet care să marcheze acel moment.
Au venit autoritățile județene și locale, comandanți militari, dat și simpli civili ce au crezut că nu trebuie ratat acest moment. Au venit chiar și câțiva copii ce au sfidat vremea ploioasă și rece.
Au fost depuse coroane și jerbe de flori în memoria colonelului vizionar ce a reușit sudarea a două state aparent diferite.
În scurte discursuri au fost evocate aspecte din viața lui Cuza. A fost scos în evidență unitatea de gândirea a politicienilor și a domnitorului ce au demarat modernizarea noului stat.
Vicepreședintele Traian Stancu a vorbit scurt și la obiect, dar vădit emoționat despre însemnătatea actului unificator ce trebuie să rămână viu în memoria tuturor.
Formațiunea militară ce a dat onorul la începutul manifestării a și încheiat cu o defilare prin fața statuii. Dar din cauza vremii potrivnice, aceasta s-a redus doar la parcarea din fața Inspectoratului de Poliție și nu a ocupat întregul bulevard ca la evenimentul similar de la 1 Decembrie.
Pentru neuitare a fost încinsă o horă a unirii ce semăna destul de bine cu cea din 1859.
