Eroii căzuți în războaie pier doar fizic. Trupurile lor pământești se întorc tot în pământ. Dar exemplul lor luminos și figurile lor rămân pentru veșnicie atâta timp cât măcar o singură persoană își mai aduce aminte de ei.
Această reîmprospătare a memorie se întâmplă în fiecare an în august când ostașii eroi ai Regimentului 6 Artilerie Grea „Tribunul Axente Sever” de la Timișoara sunt comemoraţi, și onorați printr-un serviciu religios la Catedrala Mitropolitană. Tradiția se păstrează din anii 80 ai secolului trecut atunci când o mână de supraviețuitori au crezut că merită un gest pios camarazii lor de arme căzuți atât pe frontul de est cât și pe el din apus după cum i-a dus soarta.
Cum în zilele noastre nu mai există nici un veteran din acele timpuri tradiția a fost preluată de militarii Brigăzii 18 Cercetare Supraveghere „Decebal” și Muzeului Naţional al Banatului.
Ei au participat la slujba comemorativă apoi în sunet sobru de trompetă au depus o coroană de flori în holul castelului Huniade. Acolo se află o placă de marmură ce amintește de comandanții unității din perioada când acolo se aflau încartiruiți tunarii.
Pe placa comemorativă amplasată la Muzeul Banatului se menţionează:
„Între anii 1940 – 1945, în acest castel şi-a avut sediul Regimentul 6 Artilerie Grea Timişoara, participant la cel de-Al Doilea Război Mondial şi la apărarea Timişoarei. Comandanţii de regiment
col. Gheorghe Lipovan,
col. Alexandru Galgoţi,
col. Alcipiade Carozzi.
În memoria celor căzuţi în luptele pentru apărarea patriei”.
Profesorul Laurențiu Mioc (specializat pe istorie militară) organizează de ani buni acest moment festiv, poate, și în amintirea bunicului său, de asemenea veteran de război. Ștafeta i-a fost predată de generalul Constantin Călina ce s-a ocupat mulți ani de comemorarea colegilor săi.
„În fiecare dintre cei care au fost direct pe front şi au văzut moartea în faţă au avut loc schimbări profunde. A fost o schimbare care a dat naştere unui sentiment de solidaritate şi de spirit de sacrificiu care nu poate fi descris în cuvinte decât de cei care au fost pe linia frontului sau care i-au ascultat pe veteranii de război (…)
…şi care şi-au salvat viaţa reciproc, în anumite momente. Colonel Nicolae Tătaru, care a fost rănit în Basarabia, fiind ulterior trimis la un spital militar din Bucureşti pentru a se reface, îmi relata cu câţiva ani în urmă că era declarat invalid de război şi putea rămâne în spatele frontului, dar a cerut să revină pe front, ca militar activ în Regimentul 6 Artilerie Grea. Acesta este spiritul de sacrificiu pe care l-au avut militarii din Regimentul 6 Artilerie Grea şi cred că acesta este spiritul de sacrificiu pe care ar trebui să-l aibă orice membru şi al acestei ţări şi al forţelor armate din ţara noastră, pentru că spiritul de camaraderie care se naşte pe câmpul de luptă este inegalabil şi este victoria vieţii în faţa morţii”, a explicat profesorul Mioc situația acelor vremuri.
Trebuie spus că Regimentul 6 de Artilerie Grea era una din unitățile de elită ale Armatei Române înzestrată cu cele mai moderne echipamente de producție cehoslovacă și franceză. După înființarea sa di anul 1923, unitatea a avut mai multe sedii (la Alba-Iulia, Cluj, Sibiu și în cele din urmă la Timișoara). Militarii s-au evidențiat în toate operațiunile de pe frontul de vest.
„Unul dintre veterani povestea că, în 17 – 19 iulie 1941, regimentul român a primit ordin să distrugă două cazemate sovietice de supraveghere, aflate pe cealaltă parte a Nistrului, dar poziţia era dificilă. Comandantul regimentului a ordonat ca din 75 de lovituri să fie rase cazematele, dar militarii nu aveau în stoc atâtea proiectile. Pe proprie răspundere, românii au deschis focul şi au retezat cazematele din doar 15 lovituri. După o astfel de ispravă, ofiţerul german nu a mai putut spune decât: „Ah, die franzosisch schule!” , pentru că artileriştii români erau instruiţi la şcoala de infanterie de la Fontainebleau, înainte de Primul Război Mondial”, a mai adăugat Laurenţiu Mioc.
Regimentul s-a întors din campaniile de pe front cu ofiţeri decoraţi cu medaliile „Crucea de Fier” şi „Bărbăţie şi Credinţă”.
Înfiinţat în 1923, Regimentul 6 Artilerie Grea Român a participat la campania Armatei Române împotriva Uniunii Sovietice de la începutul acesteia (22 iunie 1941), sprijinind acţiunile de luptă ale trupelor române şi germane la trecerea Prutului (3 iulie 1941), trecerea Nistrului (17 – 19 iulie 1941) şi cucerirea Odessei (16 octombrie 1941), până la 23 august 1944.
După lovitura de stat de la 23 august 1944, când România a schimbat direcția luptelor, a luat parte în cooperare cu trupele româno-sovietice la acţiunile de luptă împotriva trupelor germano-maghiare, ce au dus la eliberarea zonei petrolifere din Valea Prahovei, eşecul ofensivei germano-maghiare asupra Timişoarei (10 – 17 septembrie 1944) şi revenirea nord-vestului Transilvaniei la teritoriul naţional al României (25 octombrie 1944).
